Nu știu ce sa zic, e 4 august e ora 2:28 iar eu am capul plin de toate și de nimic. Chimia simțită acum câteva zile se revarsă în inima mea și conturează o mică dorință de mai mult. Trecutul dur se analizează în creierul meu, formând mici concluzii ale și ipoteze ale viitorului pe care e posibil sa îl am. Fiecare părticică din mine vrea sa ofere și sa primească iubire, fiecare părticică are o alta părticică conștientă ca am fost rănită și ca îmi este extrem de frica sa ma implic în ceva ce nu tine de rațiune... Căci eu fără rațiune sunt doar o inima ce aleargă instinctiv în căutarea perechii. Nu știu ce sa zic, nu știu ce sa simt. Nu știu nimic, nu pot sa mi opresc inima și nevoia de a iubii, dar nici nu pot sa mi opresc rațiunea. Sunt un amalgam de sentimente și gânduri. Îmi e dor de simplitatea copilăriei.
CITEȘTI
Jurnalul Unei Adolescente Zăpăcite
Teen FictionE vorba de viață, sentimente noi sau vechi. E vorba de mine, de tine, despre tot. Daca doriti puteti lasa un comentariu(sau mesaj) cu o confesiune,povestire,intrebare si le putem dezbate in privat daca vrei si daca ai dori sa apara in carte adauga...
