Nu simt nimic, oare de ce?Inaite iubeam, sufeream, eram fericita.Acum iubesc, dar nu cum o faceam inainte.Imi iubesc doar familia.Am ajuns in punctul ala in care mi am dorit sa fiu.Sunt un caracter puternic, cu o indiferenta major prezenta si nimic din ce fac gresit ceilalti nu ma mai surprinde.Nu iubesc cum iubeam, nu simt nevoia de o anumita persoana si nuu cred ca fericirea mea depinde in acest moment de fericirea altcuiva.Da, e trist sa auzi asta din partea unei persoane care punea suflet in orice, dar acesta e prezentul, prezentul in care nu simt nimic si nimic nu ma doboara, dar oare ce se va intampla cand in viitor o sa apara trecutul?Ce se va intampla cand un om care a fost in interiorul zidului ridicat va aparea si va cere sa intre?Se vor deschide portile?Se va darama tot zidul?Sau totul va ramane neclintit, iar trecutul va sa fuga inapoi in umbra tumultoasa din care a iesit?Nimeni nu stie, nimeni nu poate sa spuna cert "O sa iert" sau "Nu imi va pasa".Nu ai cum sa te pronunti in legatura cu un viitor pe care nu il cunosti, nu te poti pronunța pana nu esti in fata faptului implinit.Poti doar sa presupui si sa speri sa te cunosti suficient de bine incat sa aplici ceea ce ai afirmat in prezent.Trecutul il stim, prezentul il traim, dar viitorul il putem doar presupune.
CITEȘTI
Jurnalul Unei Adolescente Zăpăcite
Novela JuvenilE vorba de viață, sentimente noi sau vechi. E vorba de mine, de tine, despre tot. Daca doriti puteti lasa un comentariu(sau mesaj) cu o confesiune,povestire,intrebare si le putem dezbate in privat daca vrei si daca ai dori sa apara in carte adauga...
