4:14 AM

8 0 0
                                    

E o altă seară  în care stau și scriu târziu. Mă gândesc  la trecut și la tot ce a presupus el. Mă gândesc la persoanele care mi-au fost alături, la persoane care au plecat, la persoane care m-au părăsit, la persoane pe care le-am părăsit, dar și la cele care au rămas lângă mine. În prim plan îmi apar fostele iubiri. Persoane față de care am simțit totul, sau față de care am încercat să simt. Am avut iubiri cărora m-am dedicat cu totul, am avut iubiri trecătoare, am avut iubiri durabile, am avut diferite trăiri.

Apoi îmi apar în gând prieteniile.Am avut prietene pentru care am facut totul și m-au părăsit când au găsit altceva mai bun, am avut prietene pentru care și azi  aș lupta dacă mi-ar cere... și am ramas cu o prietena care mi-a văzut toate fețele, măștile și a continuat să stea lângă mine(S).

Mă gândesc și la persoanele trecătoare, străini cu care am împărtășit o poveste sau două, la oamenii cu care am făcut schimb de priviri și imediat am simțit dacă persoana are o compatibilitate, indiferent pe ce plan, cu mine.

Familia, a fost primul meu gând, dar îl scriu ultimul căci de la familie plec și tot la ea mă întorc.Nu pot spune în cuvinte cât înseamnă pentru mine, nu mă pot decide ce cuvinte fabuloase să găsesc pentru a prezenta cele mai minunate persoane din viața mea. Ce e drept, pot spune cu mâna pe inima că alaturi de cele doua minunate ființe care mi-au dat viață și au contribuit la dezvoltarea mea benefică, le aprob dreptul de membru al familiei și persoanelor care îmi stau alaturi indiferent de situație, stare.

Acestea m-au definit ca persoana, mi-au clădit caracterul și au format o persoană de la cap la coadă. Vreau să le multumesc tuturor indiferent de faptele bune sau rele, de dezamagiri, de momente vesele.Am învățat să trec prin tot, am avut binele care a stiut sa modeleze raul necesar.

Jurnalul Unei Adolescente ZăpăciteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum