Jurnalul Unei Adolescente Zăpăcite

Te-ai Întors...

Te-ai întors, te-ai întors după atâta timp... De ce? Când credeam că pot să iubesc și că tu ești un 0 în sufletul meu....ai revenit. Cu ce scop? De ce te-a trimis Dumnezeu chiar acum? De ce când am aflat că te-ai întors parcă am primit un pumn în stomac? De ce îmi e frică să te văd ? Să îți văd chipul și zâmbetul care acum ceva timp îmi erau fixate pe rețină. Știu răspunsul... Îmi e frică deoarece atunci când o să te vad știu că o să explodeze tot dorul adunat, toată iubirea pe care nu am putut să ți-o ofer. Că o să vreau să alerg către tine, că o să vreau să te strâng în brațe pentru toate momentele în care n-am făcut asta, că o să vreau să  te sărut pentru toate momentele în care n-am putut, că o să vreau să te țin lângă mine...Dar nu o să pot face astea, nu pot și mă termină. Mă doare să știu că acum puțin timp vorbeam cu orele până dimineața și nu ne plictiseam. Îmi împărtășeai și îți spuneam totul, discutam despre orice. Îmi erai prieten, frate, iubit, erai tot. Acum... Acum ești prietenul altcuiva, iubitul altcuiva, ești al alteia. Iubești altă pereche de ochi, poate mai frumoasa... Ce e drept, dar acea pereche nu o să te privească cum o făceam eu, și poate încă o fac, pereche aia nu o sa îți privească defectele și să le vadă perfecte, perechea aia nu o să... Nu o să știe ce glume tâmpite să facă, nu o sa aibă licărirea aia când aude de tine, precehea aia nu o să fie perechea mea de ochi, chiar dacă are o culoare mai frumoasă.
Ce e drept, am încercat să te uit și eu cu alta pereche de ochi, foarte frumoasa nuanță, dar nu era... Nu era a ta, nu erau perechea pe care vreau să o privesc și nu puteam să mă afund în ei, ceva ma ținea la suprafață și nu mă lasă să mă pierd. Apoi ai apărut tu... Acum știu ce nu ma lasă să mă pierd, era speranța că o să mă pierd iar în ai tăi.