De dimineață apare-n zori
O flacără de-o doară
Și simt pe pielea mea întâi
Senzația, cum zboară.
Și simt cum cad, încet, în gând
Din nou, fără scăpare
În mine cresc, iar, sigur, blând,
Credințe, istorii, iară.
E primăvară-aproape acum
Și simt cum mă-ncălzesc.
Cum toată iarna am uitat
Ce-nseamnă să trăiesc.
E cald și bine, aproape, acum,
Și simt că mă trezesc
visez cum stau, afară, în soare vrând
Să mă regăsesc.
-
Priveam fără de țintă-n zori
Cu mâinile lăsate
Crezând că dacă stau mai mult
Voi auzi în noapte
Cum ploaia vă cădea mai lin
Pătând orice nevoie
Iar șuieratul vântului
Creând sunete-n voie
Îmi va spune, oare, mie
Ce am de făcut?
Să leg cumva gânduri cu lecții,
S-o fac, și să mă-ncânt?
-
Liniștea de după ploaie
Un abis, ș-un rai
Din zori fără de milă vine
Un viitor bizar.
CITEȘTI
Împărțită la 3 - Poezii
PoesíaRealitate împletită cu ficțiune. Perspective proprii și realități inevitabile. Eu.
