Enigma amorului interzis

Capitolul I. Începutul

Venise primăvara. Vremea bună . Vremea bună și afară, dar și în sufletul meu. Eram în sfârșitul anului II, și trebuia să încep practica. Nu știu alții sau, colegele mele cum trăiau practica și școala, dar eu pur și simplu adoram meseria asta, mai ales practica. Abia așteptasem zilele să fac plimbare la spital și înapoi, fiindcă și vremea îngădui, și ii mai frumos ca iarna. Trebuie să vă mărturisesc,că anul trecul, nu-mi plăcea așa de mult, numai în semestrul al doilea, tot anul trecut am fost de multe ori în practică și atunci începusem să-mi placă mai mult toată meseria asta. Dar, tot eram plictisită. Și de viața mea personală, dar și de monotonia asta.... Tot mă gândisem, că dacă aș găsi ceva loc de muncă unde pot să mă duc și în timpul practicii, să mai fac câte un bănuț de cheltuit, și de aia că vine vara încet încet. Tot m-am gândit când sezonul trecut am fost la muncă de sezon. Era bine, și mi-a plăcut. M-am gândit să o sun pe șefa, însă nu aflasem că o început munca sau nu. De anul trecut rupesem legătura aproape cu toată lumea de acolo, și numai cu vreo maxim o singură persoană ținusem legătura, dar și cu acea persoană nu vorbisem de chiar de mult timp.... În luna mai mă întâlnisem într-o zi cu șefa de echipă, Mariana, cu cine devenisem chiar destul de prietene, și de la ea am mai aflat câte ceva, ei bine, dar eu pe timpul acela nu știam chiar că ea o să-mi fie cea mai mare rivală din viața mea... Dar toate în timpul lor, cum se spune. Și cumva am dat de Brigita, aproape singura mea prietenă de acolo, cu cine mai vorbeam.

De la ea aflasem că începuse sezonul, dar între timp eram concentrată și pe practică. Bun.

Cu capitolul băieți am stat destul de nașpa, eram obsedat pe atunci de un băiat frumos, gigolo, pe nume Antonio, și trăiam o experiență de dragoste imaginară cu el.... Din când în când vorbeam, din când în când nu... Sinceră, de un timp bun nu prea mă interesau băieții o perioadă bună, nu prea îmi făceam prieteni pe atunci, și nici de relații de prietenie. Pur și simplu ignoram orice fel de relație, mai mult cu mine însumi mă ocupam, deoarece am vrut să mă scimb după atâtea traume trăite în sens bun. Și așa, încet încet, au apărut cu timpul și relații de prietenie, etc. Și pe Antonio l-am cunoscut într-un majorat, și am început să vorbim de atunci mai des. Mai ales, că eu am fost, și sunt acea persoană, care nu prea merge la petreceri și chefuri. Îi o prostie. Pe mine, de obicei nu mă interesează un băiat sau bărbat foarte repede, trebuie să treacă timp, timp bun și îndelungat, și trebuie să-și treacă limitele, dacă acesta vrea să-mi prindă interesul. Și cu ceva genul s-a întâmpla și cu Antonio. Nici nu prea vorbeam cu alți băieți în afară de el.

Trecuse câteva săptămâni bune de când mă ocupam mai mult de practică, când în sfârșit aflasem că pot să o sun pe șefa, să merg la lucru. Aproape 4 luni am lucrat acolo și după aia am și blestemat și ziua, și ora în care prima dată m-am dus acolo..... Dar toate la timpul lor. Era cam în începutul lui lunii iunie, când mergeam, într-o zi într-o duminică, deoarece la noi și duminica se lucra. Aproape în fiecare dimineața a trecut mașina cu care mergeam la lucru, când mergeam spre spital, însă pe atunci nu prea îl cunoscusem pe Vlad, soțul Mariannei, și totodată șoferul echipei. Atunci încă nu am mai interesa alt băiat în afară de Antonio. Eu, nebuna pe atunci numai pe Antonio l-am văzut în fața ochilor, nu mă interesa alt băiat absolut de loc, și asta după un timp regretam amarnic. Deci într-o sâmbătă, când mă pregătisem pentru lucru, am pus de mâncare de toate, am venit la lucru. Pe atunci, pot să și jur că am urât toată echipa cu cine muncisem. Și femeile vârstnice, dar și fetele cu care lucram mai mult... Numai cu Brigita țineam legătura, dar am devenit mai încolo aproape cele mai bune prietene. În duminica aia nu era cu noi Mariana și nici bărbatul acesteia, numai când venea după noi. Sincer nu prea mi-a plăcut cum o trecut, dar măcar am venit acasă cu bani. Atunci m-am uitat prima dată spre Vlad. Sincer, nu era chiar genul de bărbați de care îmi plăceau, dar după un timp îndelungat, chiar puteam spune că începea să-mi placă de el. Dar nu mă interesa, încă în seara aia primeam un mesaj de la Antonio.