3 Blesteme în sânge

15 0 0
                                    

-Da,tatăl tău este vârcolacul.
- Ce?
- Eu sunt tatăl tău Eliza, mă bucur că și tu ai vrut să mă vezi. Spune vârcolacul fericit.
Eliza se întoarce spre Hulk, cu gura căscată până la urechi. Niciodată nu și-ar fii imaginat că fix el, vârcolacul elegant și care a adus-o în această lume, ar putea fii tatăl ei.
- S-a întâmplat ceva? Ești bine Eliza?
- Nu cred! Nu aș fii bănuit niciodată că tu ești tatăl meu! De ce nu mi-ai spus? De ce a trebuit să mă ții în atâta suspans? De ce?
- Pentru că mi-a fost teamă să nu te sperii și să plângi. Te iubesc Eliza, nu pot suporta să te văd plângând.
- Hmm...dar parcă nu te-aș crede. Tatăl meu îmi spunea totul în față, fără să îi fie teamă. Pentru că tot ce îmi spunea, mă făcea să fiu fericită...
- Eliza, fii puternică, fii bună, fii curajoasă, fii oricum vrei tu doar fă-mă mândru.
Auzind din nou cuvintele tatălui ei, Eliza a zâmbit și nu s-a ferit să îl ia în brațe, uitând că el era un vârcolac acum.
Regina vrăjitoare, nu se ferea deloc să privească cu mare atenție momentul lor superb de reîntâlnire.
Hulk și fiica lui Eliza au rămas îmbrățișaţi și nemișcaţi minute întregi, după care au început să discute profund despre chinul pe care îl primește ea de zile întregi de la cei pe care îi cunoaște.
☆☆☆☆
- Te înțeleg, Eliza că e greu. Lumea aceea e complet imatură și mai ales vicleană. Acolo trebuie să ai grijă cui îi dai încrederea ta și pe cine iubești, lumea îți va întoarce spatele oricând, indiferent de cât de amabilă și iubitoare ești. Înțelegi?
- Da, tată. Mulțumesc mult pentru sfaturi, dar cum să rezist în continuare în acea lume? Cum să îi înfrunt pe cei care își bat joc de mine zi de zi? Oftează Eliza după.
- Ai încredere în tine, exact cum ţi-am mai spus. Fii puternică și curajoasă, numai așa vei putea face faţă lumii crude...se uită Eliza în gol, cât ascultă sfaturile tatălui său.Ești ok Eliza?
-Ăăă, da. Mă gândeam doar.
- La ce?
- Parcă reușeai să îmi citești gândurile, de ce nu mi le-ai citit acum?
Râde încetișor vârcolacul Hulk.
- Nu îți pot citi gândurile, dragă Eliza.
- Ba da! De multe ori îmi răspundeai la tot ce mă gândeam. Cum poți spune că nu mi le citești?
- Pentru că într-adevăr nu pot. Tu credeai asta, dar eu doar îmi dădeam seama ce gândeai uitându-mă la tine. Te cunosc Eliza, ești fiica mea.
- Hmm...cum zici tu tată.
☆☆☆
În timp ce Eliza și tatăl ei vârcolac discutau despre tot ce avea ea de spus, demonul din celula spiritelor rele tot se gândea la fata, pe care încă nu o cunoștea prea bine, dar cu care a avut curaj să povestească despre trecutul său. Când diavolul rău, l-a chemat în biroul lui plin de sânge și de pedepse pentru cei răi, el a avut curaj să îi spună despre fosta lui colegă de celulă care plecase cu câteva ore în urmă.
- Diavolule, știu că am făcut multe păcate toată viața pe care am avut-o, dar te rog lasă-mă să ies și să o cunosc pe fiica împăratului cât mai bine, pentru că m-am cam îndrăgostit de un suflet încă viu.
- Hmm, suflet viu? Fiica împăratului? Te-ai îndrăgostit?Ce Dumnezeu îmi vorbești acolo,Alexander? Țipă nemilos diavolul la el.
- În acest regat a fost trimisă o fată vie dintr-o greșeală a regelui. Iar ea a fost trimisă pentru câtva timp în aceeași celulă cu mine.
- Serios? A greșit regele? Hmm...de când voiam să...du-te te rog înapoi în celulă, te pedepsesc mai târziu.
- Voiai să ce? Întreabă Alexander, înghițindu-și amarul în interiorul stomacului roșu și vechi.
- Am zis, du-te! Țipă tare diavolul de îi ia tot biroul foc.
Demonul a plecat cu privirea în jos și ajuns la celulă începu să plângă.
Diavolul se gândea enorm de mult la o idee, cum să strice căsătoria dintre Hulk și regina Ana.
☆☆☆
Eliza îi spuse tatălui ei despre demonul pe care l-a cunoscut în celulă.
- Alexander!?
- Da, de ce?
- E o gură spartă și din cauza asta și-a pierdut viața și acum e în acea închisoare! Nu știe să tacă atunci când trebuie și diavolul mereu îl va face să spună ce simte.
- Ba nu, eu nu l-am cunoscut așa. Se poartă foarte frumos cu mine. Mi-a povestit tot trecutul lui.
- Hulk are dreptate, spune regina sorbind din ceaiul său. E un nemernic! Trebuie să pleci repede de aici! Diavolul se va răzbuna!
- Dar cum vom pleca de aici? Cu mașina, nu?
- Mașina nu are benzină! Spune Hulk.
- De ce nu o încărcați?
- Pentru că această benzină pe care o folosim noi, este făcută din diferite elemente, care se găsesc numai aici. Îi vorbește regina.
- Din ce elemente? Spune Eliza curioasă.
- Veniți cu mine.
Regina Ana deschide o ușă secretă din castel și urcă ușor pe treptele pline de sânge și pânze de păianjen. Hulk o urmă pe regină și îi spune Elizei să urce cu ei. Eliza se uită în jos la trepte și se strâmbă foarte ușor cu privire la sângele aflat pe ele. Urcă ușor și îi urmărește pe cei doi adulți morți. Iar după privește intens pereții plini de praf.

Pentru că traiescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum