Pentru că traiesc

Regina Posedată

Hulk și Eliza părăsesc în câteva minute curtea Palatului Morților. Hulk îi face semn din cap să îl urmeze.
- Peștera Vampirului Singuratic se află la zece kilometrii de acest regat, iar poruncile sunt trei. Așa că numai sta și grăbește-te să vii după mine. Acum hai să ne gândim la un cântec, oarecum liniștitor și care să îl adoarmă pe vampir, cât timp parcurgem acest drum lung.
- Hmm...
Hulk și Eliza trec pe poteca unei păduri părăsite și plină de pânze de păianjeni. Poteca pe care merg, are pe marginile sale schelete de oameni.
- Această pădure este numită Pădurea Tuturor Cunoscutelor și Necunoscutelor.
- Eu credeam că se numește Pădurea Morților, dar fie cum zici tu tată, dar de ce se numește Pădurea Tuturor Cunoscutelor și Necunoscutelor?
- Pentru că aici poți afla ce fel de personalitate aveai, într-o viața anterioară, cum arătatai și ce ființă erai dacă nu îți amintești și poți afla mai multe despre ceea ce știi deja. Dar toate astea se află numai în mijlocul pădurii.
- Chiar și eu aș putea?
- Da, dar...
- Dar, ce? Îl întrerupe Eliza pe tatăl ei.
- Dar nu te sfătuiesc să te obosești cu aflarea trecutului tău...pentru că răspunsul te poate face să suferi și chiar mai rău de atât.
- Aaa...
- Sau răspunsurile te pot face mândră de tine, dar promi-te-mi că nu vei spune la nimeni despre ce e aici!
- Îți promit tată.
- Sincer?
- Sincer!
- Hmm, bine Eliza! Mergem mai întâi în centrul pădurii, iar după la peștera vampirului, e bine?
- Da, normal.
- Bine fiica mea draga!

Hulk merge incet pe o carare mica si plina de pietre gri acoperite de cate o panza de paianjen.
- Sa fi atenta Eliza pe unde pasesti, nu eau sa cbreazi sau sa te
- Asta si fac tata, dar multumesc ca iti faci griji pentru mine!

-Aici trebuie sa fii atenta oriunde, nu numai pe jos. Spiritele rele bantuiesc mai mereu pe aici. Daca vezi ca ceva se misca spre noi, trebuie doar sa tipi si voi salva eu!
- Ok tată.
☆
În timp ce Eliza și tatăl ei vârcolac mergeau în continuu, ceva anormal se întâmpla la castel. Diavolul își făcuse apariția în sala tronului și o aștepta pe regina vrăjitoare să coboare din camera ei. În acest timp venise la el un soldat fantomă.
- Ce doriți Diavolule?
- Vă rog să o chemați pe regină chiar aici.
- Cum doriți.
Soldatul plutește până în camera vrajitoarei. Diavolul râde diabolic, în timp ce o așteaptă pe regină.
- Regină, vă cheamă diavolul. Îi spune soldatul fantomă.
- Ce?
- Am spus că vă cheamă diavolul.
Regina se sperie.
- Ok, vin imediat jos. Spune ea cu juma' de gură.
Regina coboară încet scările sperând că în acest timp Diavolul va pleca, dar Diavolul o aștepta până când regina ajungea în sala tronului.

În celula în care se afla demonul Alexander, gândurile și stresul acestuia făcea ca pământul să se clatine. Alexander se gândea în fiecare secundă, de ce trebuia să îi zică Diavolului despre Eliza. Alexander mai avea un pic și plângea. Își dorea să plece ca să poată da de Eliza și să îi spună despre planul diabolic al Diavolului.

- Tată, cât mai avem de mers până acolo?
- Mult fiica mea, mult. Dar nu ne putem opri, nu aici.
- De ce?
- Pentru că în adâncul pământului putrezit se află Închisoarea Morților.
- Hmm, eu credeam că Închisoarea Morților se află în castel.
- Hahaha, esti amuzantă drăguțo! Dacă era în castel Diavolul își făcea apariția în fiecare zi la castel.
- De ce în fiecare zi?
- Pentru că...
Demonul Alexander îi aude vocea Eliza și îl întrerupe pe Hulk, strigându-i Elizei numele.
- Eliza, împărate Hulk!
- Ce? Alexander? Se pune Eliza pe pământ ca să îl audă. Phuu, ce pute acest pământ.
Hulk o trage în sus de mâna dreaptă.
- Nu îl băga în seamă! E un demon, nu ai ce discuta cu el.  Țipă Hulk la ea.
Alexander începe să se smiorcăie in așa fel încât Eliza se se opună tatălui său și să îl asculte.
- Hmm...dar tată! Poate are ceva să ne spună!
- Nu are ce să ne spună demonul ăla!

Regina până la urmă ajunge în sala tronului și se află în față Diavolului respirând greu și ținându-și pupilele largi deschise, simțind cum frica îi îneacă tot curajul pe care trebuia să îl aibă.
- Cum ai ajuns aici Diavole? Înghite regina sec.
- Ce? N-am voie. M-ai uitat regină? Puteam fii eu în locul acelei javre cu păr.
- Te rog să vorbești frumos despre soțul meu! Țipă regina la el.
- Hmm...bine. Să lăsăm asta. Am auzit că soțul tău minunat și puternic...hmm...a adus o ființă vie pe acest tărâm. Știam că e ilegal acest lucru, sau legile s-au schimbat regină?
- Acea ființă e fiica lui și de când îți pasă ție de legile puse de mine?
- Sincer, nu mi-a păsat niciodată de regulile pe care le puneați voi, dar nici nu mi se pare corect să le încălcați chiar voi.
- Dacă nu îți pasă chiar mă bucur, dar m-aș bucura mai tare dacă ai pleca.
- Regină, o prinde de mână, ascultă, vreau să ne împăcam, mi-e dor să fiu împreună cu tine. Dacă noi doi rămâneam împreună, acest regat era în siguranță. Acum că a venit cea de care spui că e fiica regelui, aceasta fiind vie, cum vei păstra în viitor secretul regatului?
- Diavole, regatul acesta nu va pății nimic atâta timp cât ea se va ține de promisiune și nu va spune nimic.
- Tu o crezi, dulceață?
- Diavole, te rog.
- Da, vreau!
- Ce anume vrei?
- Să îl lași pe vârcolacul Hulk și să fim din nou împreună!
- Diavole, nu delira, nu se va întâmpla asta niciodată.
- Bine, tu ai vrut-o!
Diavolul încearcă să o distrugă pe regină, dar ea se apără cu ajutorul unui scut magic nu prea protector, dar cât de cât rezistent. Regina îi oprește Diavolului mișcările printr-o vrajă doar pentru câteva minute în care regina fuge sus în camera vrăjilor. Regina caută încontinuu o vrajă puternică ca să îl distrugă definitiv pe diavol.

- Vă rog rege, ascultați-mă!
Regele până la urmă se apropie de locul de unde se auzea vocea demonului. 
- Hai spune ce vrei!
- Diavolul e plecat la palat de câteva ore bune!
- Ce? Nu prea cred!

Regina caută și caută, dar până la urmă e prea târziu. Diavolul a ajuns în camera vrăjilor.
- Măi măi... Regina se sperie și se întoarce spre Diavol. Nu te speria, nu îți voi face niciun rău doar că te va durea puțin, promit că tu vei fii doar a mea.
Diavolul se apropie de regină, o ia în brațe strâns și după îi pune mâna pe obrazul ei palid.
- Mi-a fost dor să te ating.
Diavolul se apropie de buzele reginei încet încet. Între buzele celor doi mai erau câțiva centimetrii. Diavolul nu se sfiește să nu o sărute cu toată voința și cu toată pofta. Regina se chinuie să îl dea la o parte până când...

- Ba da rege, așa e! Crede-mă pe cuvânt! Vrea cu orice preț să vă ia locul!
- ... Nu reușește să spună nimic regele că aude gemete venite dinspre palat.

Regina se chinuie să îl dea la o parte până când Diavolul o mușcă adânc se gât, iar ochii îi devin roșii.

-Aaauu!
Țipă regina tare de tot încât regele tresare imediat și îi mulțumește lui Alexander că i-a spus de planul diabolic al Diavolului.
- Ignoră Eliza țipătul și hai să fugim...

☆☆☆☆
~Pentru că trăiesc!~