Pentru că traiesc

Disputa sângeroasă

        -Poți să mai repeți o dată?
- Pentru că trăiesc! Pentru că eu trăiesc!
-Scuză-mă...la ce te referi?
            -Babo,îi răspunde Eliza cu o replică de prost gust,uită-te mai atentă la cum arată ceilalți și la cum arăt eu! Nu se vede că sunt vie?  Ce dracu!?
   - Cum mi te-ai adresat? O întrerupe regina cu o voce surzitoare și plină de amărăciune.
- Cu "babo" și nu îmi cer scuze unei stafii!
Se uită regina imediat la Hulk cu o urăciune maximă.
   - Nu știu dacă cei care te-au crescut, ţi-au dat educația cuvenită asupra spiritelor din această lume! Țipă vrăjitoarea furioasă.
- Am primit o educație perfectă, pentru a ține pas cu cei ca tine!
  -Până aici,vrăjitoarea începuse să plutească în prin palat, își îngroașase vocea și ea se mărise. Cu ajutorul magiei sale, regina provoacă un vânt puternic, care îi face pe cei care mai erau în castel să fugă rupând pământul. Dacă îmi mai răspunzi intr-un fel needucat și pe acest ton, vei suporta consecințele fetiță!
După ce regina a amenințat-o,ea s-a coborât înapoi pe sol.
 

    Eliza o privise cu amărăciune pe vrăjitoarea complet de nervoasă. Nu mai știa ce putea să îi mai spună, ca să își apere propria ființă.
        -Eliza, cere-ți iertare de la regină. Ierta-ți-o...
        - Nu îmi voi cere niciodată scuze, de la o vrăjitoare ipocrită, care mă mai crede și moartă! Țipă ea ultima dată,după care începe să plângă. Se calmează ea încet,îmi pare rău,dar eu chiar habar nu am,de ce...
       Se face odată liniște,iar vârcolacul se apropie de fata,se ridică în două picioare și încearcă să o ia în  brațe.
          -Numai plânge, Eliza. Te rog,dacă te mai văd plângând,eu voi dispărea de tot.
-Nu pot, chiar nu pot să nu plâng. Nu înțeleg chiar nimic! De ce am fost adusă pe această lume?
-Puștoaico, îi întrerupe regina Ana, ai dreptate. Nu trebuia să ajungi pe această lume. Tu nu meriți să trăiești aici, tu trebuie să fii acolo, în închisoarea spiritelor rele. Bodyguarzi, veniți repede aici! Până nu o nenorocesc eu cu mâinile mele! Le poruncește regina,bodyguarzilor ei.
Bodyguarzii venind imediat la porunca reginei, cu niște cătușe pline de ţepi pe dinafară, îi pun cătușe la mâini Elizei,ea fiind extrem de speriată,a ţipat atât de tare cât se auzea până în Pădurea Morților.
Vârcolacul era extrem de trist pentru că regina le poruncise să o închidă, pe cea care nu avea nicio vină.
 

     Eliza era dusă spre închisoare, în timp ce bodyguardul șef îi dădea palme și pumni la faţă, până îi curgea sânge și din ochi. Ceea ce era ciudat să se întâmple pentru că el era o simplă fantomă, iar ea era un adevărat om. Ea a fost aruncată, printr-un portal lung și albastru plin de stele, care părea a fii universul.
☆☆☆☆☆☆☆
Drumul spre închisoarea morților a durat vreo 10 minute, timp în care Eliza plângea în continuu cu lacrimi de sânge. O durea...o durea atât de tare cât și faţa, cât și sufletul ~Ce oare am făcut rău, de merit asta?~.
Eliza, aterizase într-o celulă împreună cu un demon roșu ca focul care din păcate nu părea prea prietenos. Demonul văzând-o plină de sânge, speriată și plânsă, a ales să meargă la ea. Eliza, cu cât vedea demonul apropiindu-se de ea, dă câte un pas mai în spate.
-Bună,îi spune demonul calm Elizei. Eu sunt Alessandro. Știu că par fioros și roșu, dar asta sunt doar din vina bătăii crunte pe care am primit-o. Am făcut multe păcate, în viața pe care am avut-o și din cauza asta am fost transformat într-un drac. Dar din păcate, eu numai sunt așa...
Eliza, observând că demonul încearcă să comunice cu ea, continuă discuția.
-Dar de ce ne bat?
- Pentru că în această lume, tot răul e plătit cu răul. Dar tu micuțo, nu îmi pari așa rea, de ce ai fost trimisă aici? Și de ce ai murit?
-Îmi cer iertare Alessandro, dar eu nu sunt moartă.
- Cum adică? Toți care sunt trimiși aici, sunt morți.
- Da, dar eu nu am fost trimisă aici pentru că am murit. Eu am fost trimisă aici de regele acestui regat, cu o limuzină albă.
- Cum adică ai fost trimisă de rege aici, cu limuzina? Pentru ce?
- Din păcate, regele nu mi-a spus de ce anume m-a trimis aici.
- Și de ce te-au trimis la închisoare?
- Pentru că m-am certat puțin cu regina, din cauză că nu voia să priceapă că eu sunt vie.
- Hmm...Ce ciudat. Sunt aici de ani de zile, am cunoscut-o pe regina vrăjitoare. Să știi că este super șireata, dar regina este cu adevărat corectă, iubește ca persoanele moarte să aibe un bun simț nemaiîntâlnit la adresa dumneaei și pe lângă toate astea are un suflet curat și bun.
-Îhâm...
-Și ea îl iubește nespus de mult pe vârcolac încât ar face orice pentru el.

☆☆☆ Discuția din palat dintre Hulk și
regina Ana ☆☆☆

- Nu pot să te înțeleg! De ce dracului ai adus-o pe fata aceea la palat!?
-Calmează-te Ana și lasă-mă să îți explic totul!
- Ce să îmi explici? Că ai adus o fată din lumea celor vii, în Regatul Morților!?
-Ana..eu doar...
-Tu doar ce!? Tu doar ai vrut să mă scoți din sărite, nu? Ehh...păi ai reușit! Vârcolac idiot ce ești!
-Termină cu jignirile, Eliza e fiica mea! Și am vrut doar să o am aici...să o simt...să o văd! Am vrut să fie alături de mine măcar odată...
Regina, văzându-l plângând, s-a liniștit și a venit lângă el.
-Dacă ai vrut doar să o vezi și să vorbești cu ea, trebuia să mă anunți și pe mine. Și aici chiar vorbesc serios, te puteam ajuta și poate așa nici nu mă mai certam cu tine și nici cu ea. Și poate acum numai era la Închisoarea Spiritelor Moarte.
-Acolo ai trimis-o!? Pe bune? Tu chiar ai vrut ca un adolescent de 14 ani, să își ia bătaie de la nenorociții ăia de diavoli?
-Dacă nu se purta așa de urât cu mine, nu o mai trimiteam deloc! Iar tu trebuia să îmi zici și mie că e fiica ta!
-Ei îi era doar teamă de tine, își apăra corpul și sufletul fragil de tine! Nu ți-o spunea ea, ci frica ei.
-Aham...și acum ce vrei să faci?
-Eu acum îmi doresc, ca fiica mea, să fie eliberată din iadul acela.
- Ok. Bodyguarzi, eliberați-o pe Eliza din acea închisoare!
-Imediat doamnă.
 

☆☆☆Terminarea discuției din închisoare☆☆☆
- Ok, mă bucur foarte mult că te-am cunoscut Eliza! Chiar dacă e prea târziu să mai cunosc persoane noi.
Domnișoara Eliza,a fost eliberată, iar acum să intre în portal!
-Și eu mă bucur, pe curând Alessandro.
- Hmm, e așa de drăguță!
☆☆☆☆☆☆☆☆☆
Drumul spre palat a durat din nou 10 minute.
        Eliza se întreba de ce oare o fii    eliberați-o regina, în timp ce se gândea la toată povestea pe care i-o povestise demonul Alessandro.

    Regina împreună cu vârcolacul Hulk, au întâmpinat-o cu o tavă cu 3 cești de ceai, două cu ceai de frunze moarte și celălalt cu lămâie,special făcut pentru Eliza. Regina îi spune Elizei să ia loc pe canapeaua de pe hol, pentru că discuția lor va fii puțin cam lungă.
-Regină, jur că îmi pare rău pentru că v-am vorbit cam urât...
Regina îi face semn din deget, ca să tacă o secundă.
-Nu trebuie să îți faci griji, draga mea Eliza. Totul este sub control. Îmi pare bine să te cunosc și îți promit că de astăzi nu ne vom mai certa. Și pentru început, ca să ne cunoaștem, din ce oraș provii în acea lume a celor vii?
-Eu locuiesc în Roma.
- Hmm...aceasta este capitala Italiei, nu-i așa? Că nu prea îmi mai aduc eu aminte despre tot ce are legătură cu geografia, istoria și celelalte materii de la școală.
- Ba da vă aduceți aminte, chiar este capitala Italiei.
-Uu, ce fain. Și mama ta ce lucrează?
-Mama mea este doctoră, la un spital de copii.
-Frumos, eu din păcate, nu îmi pot aduce aminte ce am mai lucrat când eram și eu în viață. Iar tatăl tău?
-Tatăl meu...era o persoană corectă, ambițioasă și plăcută de lume, dar din păcate el a murit împușcat de cel mai bun prieten al său.
-Știi că acum ești în Regatul Morților și dacă vrei îl poți vedea, cu ajutorul meu.
-Doamne, chiar se poate? Mi-e dor de el, de glumele sale și de tot ce era el pentru mine.
- Da, eu pot să te ajut să îl vezi. Dar știi tu...nu îl vei mai vedea așa cum a fost odată...cum tu l-ai cunoscut! Îl vei vedea prin alt chip, alt corp și altfel. Exact cum ţi-am zis că îi pot face pe cei care acum sunt doar spirite, niște creaturi fantastice pe care doar în desene le vezi pe acea lume.
- Nu contează, jur! Eu vreau să îl văd așa cum e, să vorbesc cu el, să îi explic toate greutățile pe care le pățesc în viață fără el... Nici dumneavoastra nu ați înțelege.
-Ba da, Eliza. Chiar înainte, de a ți-l prezenta pe tatăl tău de acum, vreau să îți ascult problemele.
- Ok...păi toată lumea se poartă urât cu mine pentru că sunt orfană de tată. Colegii, prietenii, cât și membrii ai familiei m-au făcut să sufăr.
- Te înțeleg,micuţo. E grea viața fără un membru al familiei.
- Acum mi-l arăți sau îmi spui cine e!?
Spune Eliza entuziasmată să îl vadă pe tatăl ei.
-Da, tatăl tău este vârcolacul.
- Ce?
-Eu sunt tatăl tău Eliza, mă bucur că și tu ai vrut să mă vezi. Spune vârcolacul fericit.

☆☆☆☆☆
Tatăl tău este vârcolacul.
☆☆☆☆☆