Viteza Ucide - Volumul 1

Capitolul 1 - Începutul

Luna august, 2004

Toata această poveste incepe cu doi tineri căsătoriți: Alina si Daniel.

Cand in sfârșit au un loc de munca stabil, o locuință, pe scurt, aproape tot ce le trebuie, ei cred ca le lipsește ceva si anume o fetiță. Au incercat de mai multe ori sa faca si povestea incepe cu adevarat din ziua in care cei doi descopera ca vor avea un copil.

Luna august. Soarele arde precum o minge de foc pe cerul albastru completat de cativa norisori pufosi si albi. Vantul cald adie printre crengile copacilor verzi, printr-o zona de blocuri, inconjurata de rasetele copiilor, adolescenților si glasele batranilor stand de vorba pe bancile din fata blocurilor.

La un bloc mic, de patru etaje, stau Alina si cu Daniel.

Alina este o femeie pe la vreo treizeci de ani, inalta, slaba cu un par lung pana la jumatatea spatelui, roscat si drept. Ochii de un caprui deschis spre o nuanta de caramel. Buze subțiri, nas mic si gropite in obraji.

Daniel este un barbat cu cinci ani mai mare decat soția sa, masiv si inalt. Cu ochii de aceeasi nuanta ca ai Alinei, cu o mustata neagra precum corbul si o urma usoara de barba dandu-i un aer matur.

Amândoi sunt buni cu cei din jur, înțelegători, calmi. Sunt avocați si au o situație materială foarte buna.

Daniel era la munca. Ora 14:45. În tot acest timp Alina era acasă fiindcă își luase liber de la serviciu pe motiv ca se simțea rău. Pe zi ce trece se simțea si mai rău si nu putea mânca. Asta pana azi când la sfatul mamei sale, a luat un test de sarcina de la farmacie. Odată ajunsă acasă, l-a facut si a asteptat. Avea mari emoții. Știa foarte bine ca ea si soțul ei isi doresc de foarte mult timp un copil.Când s-a uitat la rezultatul testului, nu i-a venit sa creadă. Ea în tot acest timp era de fapt însărcinată. A sărit în sus de fericire.

- Da! În sfarsit o sa avem fetița pe care ne-o dorim! Multumim, Doamne! a exclamat fericită. Dar stai, a continuat, trebuie sa afle si Daniel. Ah! O sa fie asa fericit să afle!

Ia imediat telefonul si il suna pe Daniel. Nerăbdătoare , învârtindu-se din colo-n colo cu telefonul la ureche, așteaptă.

- Da? S-a intamplat ceva? zice Daniel când răspunde.

- Dani! Am o veste extraordinara pentru tine!

- Ce este?

- N-o să-ți vina sa crezi! O sa fii în culmea fericirii când o sa afli, spune ea încântată cu zâmbetul pe buze.

- Îmi spui? Am foarte multa treaba, zice el pe un ton plictisit.
Să termin să vin repede acasă. Te fac eu să-ți treacă acea stare, ranjeste in telefon.

- Dani, sunt însărcinată!

- Ce? își mărește el ochii de uimire.

- Du-te mai de aici, că nu cred , gândea soțul ei.

- Știi ce... o sa vorbim când ajung acasă.

- Ok, te iubesc, pa!

- Si eu te iubesc, iubire. Pa! zice ultima data si închide telefonul.

Daniel nu ii venea sa creadă. Era imposibil si totuși era o explicație logică de ce Alinei îi era rău. Era șocat, in același timp si in ,,culmea fericirii", așa cum i-a zis soția lui la telefon. Nu știa daca era cu adevarat adevarat. Urma să afle asta cu adevarat când ajungea acasă.

- Pana nu vad cu proprii mie ochi, nu cred, și-a spus cu voce tare.

S-a asezat înapoi la birou între mormanul de hârtii și și-a reînceput treaba, vrând sa uite pentru un moment de spusele soției lui pentru a se concentra la ceea ce avea de făcut.

La sfârșitul programului, strange toate hartiile, punându-le intr-un dosar si plecând repede spre casa.

In tot acest timp, Alina era pe canapeaua din living, uitându-se la televizor si din timp in timp la ceas, așteptând momentul sosirii soțului ei acasă. Când ușa s-a auzit deschizându-se, aceasta a sarit repede de pe canapea, venind in întâmpinarea soțului ei. Cand și-a vazut soția , acesta a imbratisat-o strâns.

- Vreau sa vad si eu, spune el nerăbdător.

In momentul in care acesta vede cele doua liniute, o ia pe Alina in brate și o saruta lung pe buze.

- O sa fim părinți! O sa fim in sfarsit părinți, iubirea mea! Te iubesc mult, spune si o mai săruta inca o data.

Zece luni mai târziu...

Cei doi soți și-au dorit din tot sufletul o fetița, dar se pare ca soarta le-a dat un băiețel. Cu toate acestea, ei tot au fost fericiți si încântați. Copilul acum avea o luna, sănătos și ,,foarte frumos", cum ziceau părinții lui.

Erau atat de fericiți. In sfârșit aveau tot ce își doreau: serviciu, casa, bani si un copil care sa le coloreze viața.Alina si Daniel îi fac botezul și decid sa îi puna numele Marian.