Iubire cu lacrimi

Capitolul 5

-Acolo este locul meu! aud o voce în spatele meu
Când mă întorc văd o fată cu ochii verzi şi cu părul în mai multe culori printre care roz, albastru, galben, verde..
-A, scuze, spun şi mă dau de pe scaunul acela pentru a sta ea
-Aşa credeam şi eu spune şi se uită la mine urât
-Karina hai aici, spune Meli şi îmi arată un scaun liber lângă ea si lângă fata cu părul albastru
-Ok, spun si mă aşez lângă ea
După ce ei vorbesc despre diferite lucruri ca alcoolul, drogurile, ţigările, fetele, chestii perverse etc imi fac curaj să deschid gura şi o întreb pe Melissa unde este baia.
Ea îmi indică drumul spre baie iar eu mă ridic si încep să merg rugându-mă să fie o baie normală.
Ajunsă acolo intru si vad ca este o baie normală.
Simt că sunt trântită de peretele rece, iar când mă întorc văd un băiat blond cu ochii căprui. Ma zbat în stransoarea lui dar degeaba, are prea multă putere.
După vro 5 minute de zbatut , de plâns şi de respins saruturile lui văd că începe să îmi dea rochia jos, iar atunci aud cum uşa se trânteşte şi îl văd pe acel baiat de la camin cum îl ia de pe mine pe blondul ala.
-Să nu te mai atingi de ea niciodată, ai înţeles?
-Zău, a început să îţi placă de asta. Math nu te credeam aşa, spune blondul şi începe să râdă
-Ti-am spus să nu te atingi de ea Nicolas! exclamă Math nervos
-Bine, bine gata îndrăgostitule, spune el râzând mai tare şi plecând
-Ești ok? mă întreabă el părând îngrijorat
-Of da, vreau să plec de aici, spun eu aproape plângând
-O doamne cât de sensibilă poţi fi? Plângi aşa dintr-o porcărie, spune el nervos
-Era să fiu violată, ţip eu la el
-Şi ce e rău în asta? De parcă ai fi virgină
Deja văd cum mă înroşesc, iar el începe să râdă ceea ce mă enerva la culme
-Zău tu chiar eşti virgină? întrebă el râzând mai tare
-Lasă-mă în pace! spun eu şi încerc să ies pe uşă dar mă blochează cu mâna
-Of ok ok scuze na, spune el şi îmi eliberează calea spre uşă
Ies pe uşă şi merg spre Meli care se pare că a dispărut
-Super, acum chiar rămân aici, spun eu supărată plângând în continuare
-Te duc eu dacă vrei, spune Math parcă mai drăguţ acum
-Ești sigur că vrei? întreb eu la fel de supărată
-Dacă nu vrei ok, spune şi merge mai departe
-Ba vreau...
-Neh nu mai vreau eu acum, spune el mergând în continuare
Off ce mă fac acum? Rămân aici ca proasta.
Mă pun pe iarbă şi mă uit cum toată lumea pleacă numai eu rămân acolo.
După vro jumătate de oră rămân singură şi simt cum ploaia îşi face apariţia, super asta imi lipsea.
                        
           Din perspectiva lui Math
Deja este 04:43, iar Karina nu a venit acasă şi nici Melissa dar pentru ea nu îmi fac griji, sigur este cu vro unu prin pat.
Stau în camera asta de cămin de 2 ore şi ea nu a apărut plus că plouă afară foarte tare
Mai bine mă duc după ea
Ma încalţ şi plec spre poieniţă unde sunt uşurat să o văd acolo în viaţă.
Mă apropii de ea, iar ea îşi ridică privirea speriată când imi aude paşi. Afară este noapte deci nu mă vede prea bine si nici eu pe ea
-Cine eşti? Nu îmi face rău te rog, spune ea plângând mai tare
-Sunt eu, Math, nu îţi fac nimic, haide acasă, spun eu şi o ridic
-Mulţumesc! spune ea cu vocea răguşită de la plâns
Tot drumul m-am gândit la ea. De când am vazut-o in camera de cămin am simţit ceva pentru ea. Dar nu i-o pot arăta deoarece ştiu sigur că o voi răni şi nu vreau asta. Niciodată nu m-a atras o fată de când am vazut-o. E aşa... superbă