Tu și eu

O zi ca orcare alta

    Alexia:

    6: 40

Încă o  zi plictisită și mohărâtă mă așteaptă...
Viața asta,  dacă nu ar exista suferință sau durere.... Oare cum ar fi...
Mă ridic din pat somnoroasă și fără nici un chef de viață în mine...

Luni. Încă o zi... Săptămâna asta am noroc că sunt încă în vacanță dar săptămâna viitoare vine chinul...

Mă duc la bae îmi fac rutina de dimineață,  îmi iau niște colanți o bustieră și un sfeter,  adidași de sport,  un măr în mână,  telefonul,  căștile,  și am plecat....

Cum ies din casă întru în mică pădure de lângă casă în care îmi place foarte mult să stau,  mai ales în locul meu secret,  de care nimeni nu știe..
Fug în continuu aproximativ 5 km și mă opresc în foișorul meu,  în care îmi place să îmi petrec timpul. Lângă foișor se află un râu care curge apă limpede prin care te vezi ca printr-o oglindă.
Îmi place locul ăsta,  de mică mă plimbam în pădure. Pădurea pentru mine e ca a doua casă. Mă simt atât de bine în aer curat,  să aud cum cântă păsările,  cum vântul îmi suflă părul dintr-o parte în alta..
Ador locul ăsta....

Mai fug încă 10 minute și mă întorc acasă.
Intru în bucătărie unde e servitoarea noastră care gătește micul dejun.

A: hei Bri. Ce faci bun?

B: fac omletă cu bacon,  scumpo. Preferatele tale.

A: of,  mersi.  Ești cea mai tare.

O i-au în brațe și o stâng tare.
Ea e o bucătăreasă excepțională și o prietenă la nevoie bună.  O iubesc ca pe a doua mamă. Are 42 de ani și nu are pe nimeni.  Toată viața sa dăruit gătitului și alt ceva nu a făcut.
E un suflet a atât de bun.

Mă așez la masă și aștept micul dejun.
Bri,  adică Brieta,  îmi aranjează farfuria cu tacâmuri, micul dejun și un fahar cu suc de portocale natural în fața mea. Micul meu dejun are forma unei fețe zâmbitoare. Chiar dacă nu mai sunt un copil mic. Am 15 ani.  Ea tot un copil de grădiniță mă consideră.

A: nu țiai schimbat stilul...

B: tu vei fi mereu micuța mea

A: oooww.  Te iubesc Bri.

B: și eu. Hai mânânc că a sunat mama ta să vă întâlniți la cafeneaua voastră să vorbiți. Poftă bună.

A: ok.  Mulțumesc.

În 10 minute termin de mâncat și mă duc în camera mea.  Fac un duș de 20 de minute și mă îmbrac cu o pereche de pantaloni negri de piele,  un tricou de mătase mai lărguț,  tot negru și o geacă de piele la fel. Fără machiaj,  naturală iar părul mil las pe spate.
O salut pe Bri  și ies din casă.

În 10 minute ajung la cafeneaua noastră, mă uit prin cafenea și o văd că stă de vorbă cu un bărbat,  nu știu cine e.
Mă așez lângă ei și îi salut.

A: hei mama.

A: hei scumpo. El e Eric. Un partener de afaceri.

A: bună. Mă numesc Alexia, Încântată de cunoștință.

E: Eric,  deasemenea.

A: ok... Deci mamă. Despre ce ai vrut să vorbim?

A:  uite la ce m-am gândit, peste o lună vei împlini 15 ani  și ar trebui să te  angajezi undeva. Să ai lucrul tău.

A:  a păi ok.  La asta m-am gândit și eu.  Dar încă nu știu unde...

A: vei găsi tu ceva ce îți place.
Uite,  Eric are un restaurant nou și ar avea nevoie de angajați...