Nu pot să cred

25 1 2
                                    

Mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap și nu mai pot suporta. 
Mirosul de medicamente și dezinfectant îmi inundă simțurile,  nu îmi plac spitalele.
Ticăitul  enervant  mă scoate din sărite.
Deschid ochi și în fața mea pot observa în ceață 2 siluete.

-osă fie bine doctore?

-da doamnă,  e stabilită.  A avut  o cădere de calciu care a afectato destul de tare. Are nevoie doar de liniște și odihnă. I-am introdus în perfuzie calciu. Se va face bine.

-mulțumesc!

-nu aveți pentru ce. O zi bună vă doresc.

-mulțumim,  de asemenea.

A: mamă!

A: dă scumpo,  eu sunt. Cum te simți?

A: mă doare capul.
Când pot să plece acasă?

A: în câteva zile ne va lăsa și acasă,  dar acum ai nevoie de odihnă.
Ai stat 2 zile sub aparate și perfuzie.

A: poftim? 2 zile?

A: da,  și acum trebuie să iei calciu în fiecare zi.

A: ok mamă.

Mamă iese din salon, încerc să mă pun pe cealaltă parte dar acul de la perfuzie e prea dureroasă.

A: firai tu să fi de perfuzie.

Îmi închid ochi și întru în lumea viselor cu crush.

******

-cum ne simțim azi domnișoară?

A: mult mai bine.

-asta e o veste bună.  Pentru că peste câteva ore pleci acasă.

A: serios? Vă mulțumesc mult!

-chiar urăști spitalele,  huh?

A: nici nu aveți idee!

-avem niște vizitatori afară. Îi spun să intre.

A: bine.

A: anna!

A: Alexia!
Ce m-am speriat când nu ai mai răspuns.  Am crezut că nu o să apuci să îmi vezi copii!

A: nu te îngrijora, nu scapi tu așa repede de mine!

A: nici nu vreau.

După aproximativ 4 ore de vorbă vine doctorul cu o fișă la mine.

-cum te sinți?

A: mai bine ca niciodată!

-buunnn! Hai să semnăm externarea și ești liberă.

A: ok.

După ce semnez externarea apare mama cu o pungă în care sunt hainele mele. Le îmbrac cât de repede pot și în 20 de minute am ieșit din spital.

A: în sfârșit libertate!

A: așa e scumpo!

A: mamă,  ce avem la cină?

A: Bry ți pregătit o surpriză culinară! Nu pot să stric surpriza...

A: perfect.  Am o poftă de mâncare cât China.

După 20 de minute de mers cu mașina ajungem în sfârșit acasă.
Anna pleacă la ia acasă iar noi intrăm înăuntrul casei noastre.
Cum deschid ușa,  mirosul de mâncare îmi inundă simțurile.  Alerg cu bucurie până în bucătărie unde masa era plină cu mâncare.

Tu și euUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum