Emoții

7 0 0
                                    


Alarma telefonului suna încontinuu doar ca să mă stresează pe mine...
Ce e îneregulă cu lumea asta... De ce nu se pune o lege să avem vacanță 6 luni de 2 ori pe an. Ar fi mult mai frumos așa... Aș putea și eu măcar să dorm toată ziua... Dar nuuu... Eu trebuie să mă trezesc în fiecare dimineață la 6 să mă pregătesc pentru toate...
Azi trebuie să mă duc să mă înscriu la liceu...

Opresc alarma și  mai stau încă 10 minute în pat... O să îmi fie dor de el peste zi...
Casa unde stau eu este destul de mare... Și zona unde ne aflăm este foarte caldă și verde... Îmi place aici... Nu cred că mai vreau să plece înapoi...
Dar în fine...
Mă ridic din pat fără chef de viață... Mă îndrept spre baie și îmi fac rutina de dimineață.
După 10 minute ies din baie și îmi iau din dulap  o salopetă din blugi scurți, un tricou alb cu dungi negre și niște șosete înalte cu 2 dungi .
Mă îmbrac cu hainele alese și îmi iau în picioare teniși mei negri. Îmi iau geanta pe umăr și ies din cameră.
Cobor jos și o văd pe mama cum își bea cafeaua și uitând-use în niște contracte.

A:neața mamă!

A:neața scumpo! Cum ai dormit?

A:bine... Dar aș mai vrea să dorm...

A:și eu aș vrea un concediu de o lună...

A:e bine să vrei...

A:așa este...

A:bine mamă, eu mă duc la liceu, ne vedem!
Pa mamă!

A:pa scumpo, ai grijă de tine!

Pe drum înspre liceu mă tot gândesc la Elias.... Pentru câteva clipe am uitat de el... Dar acum îmi vin în minte toate amintirile cu el... Sincer îmi este dor de el... Mai bine era să vorbesc cu el și să îl las să îmi explice ce s-a întâmplat... Dar eu am văzut clar ce s-a întâmplat... Ochi nu îmi joacă niciodată feste...
Oare cum a reacționat când a aflat că eu nu mai sunt...?
Nu m-a căutat de 3 zile... Nici un apel pierdut de la el, nici un mesaj... Nu știu ce e cu el....

Pierdută în gândurile mele , nici nu mi-am dat seama că am ajuns la liceu. Primul gând care mi-a venit când am văzut liceul a fost " WOW ".
Țara asta e bogată nu glumă.... Cred că este cel mai mare liceu din toată viața mea... Zici că este 3 clădiri de universități într-o clădire...
Și este doar un liceu.... Atunci cum arată o facultate..?

Timidă , pășesc în curtea liceului și intru în clădirea uriașă...
Nu știu unde este biroul directorului dar mă voi descurca eu...

Mă rătăcesc mai mult în liceul uriaș și văd un băiat care stă cu spatele la mine, are un spate masiv și puternic.

A:Hei! Scuze, îmi poți spune te rog unde este biroul directorului? Ști eu sunt nouă aici și....

El se întoarce încet cu fața la mine și se uită la mine fără nici o reacție... Are niște ochi albaștri cristalini uimitori... Are lentile sau sunt ochi lui naturali..? Are părul brunet cu câteva șuvițe blonde ... Este îmbrăcat într-o cămașă de culoare albastru deschis  iar peste, o geacă de piele și niște blugi negri mulați .... SUPERB!!

Mă analizează de Sus în jos și îmi arată cu degetul la o ușă din spatele lui. Mai bine zis la 10 metri distanță de noi.

A: mersi!

Trec pe lângă el și bat în ușă. Din spatele uși se aude un "intră" Și atunci deschid ușa timidă.
În fața mea stă un bărbat în jur de 30-40 de ani stând în picioare în spatele biroului.

A:bună ziua domnule director. Mă numesc Alexia Wilton.

D: a da. Am vorbit cu mama ta despre înscriere. Bine ai venit în cel mai mare liceu din oraș. Mă numesc Daian Alexandru și sunt directorul acestui minunat liceu. Sper să te acomodeze cât mai repede și să te simți bine aici.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 04, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Tu și euUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum