Tu și eu

"Totul este perfect"!

Ce bine ar fi dacă nu ar exista alarme,  școli sau altceva care să te împiedice să stai cu persoana iubită tie...
Într-un fel nu sunt sigură de ceea ce fac dar mă gândesc că el este potrivit pentru mine....

Opresc alarma și mă întorc pe cealaltă parte unde stă Elias.
E așa drăguț când doarme....
Mă ridic din pat și mă duc în baie să îmi fac rutina de dimineață...
După 20 de minute ies din baie îmi caut niște haine în dulap...

Mi-am ales niște blugi negri mulți cu talie înaltă un tricou negru pe care scrie cu alb INDEPENDENCE,  și un sfeter lung la fel negru...

Îl trezesc pe Elias cu un sărut lung dar în loc să se ridice mă i-a de spate și mă aruncă în pat lângă el și începe să mă sărute lung....

E:neața!

A:neața!
Hai sus că întârziem la Școală!

E: gata șefa... S-a făcut ! 😉

Se ridică și merge la baie.... După 10 minute iese gata aranjat,  îmbrăcat și zâmbitor...

E: gata!

A: ok,  hai!

Coborâm în bucătărie și ne luăm Sandwich-urile și plecăm.

E&A: pa Bry!

B: să aveți grijă copii!

Intrăm în masină și pornim spre școală...
O dimineață obișnuită,  fără să ne bage cineva în seamă mergând spre clasa mea... Cu privirile majorete lor pe noi.... Mă și gândesc ce gândește Bianca.... De Fapt, mai bine nu...

Mă lasă în fața clădirii mele și mă sărută scurt apoi pleacă.

Mă așez în bancă și o văd pe Ana că citește din caietul de chimie...

A: ce faci Ana?

A: învăț la chimie,  dăm test prima oră..

A: a da. Nu te stresa,  va fi ușor...

A: de unde ști..?

A: păi dăm din Combinările moleculelor Atomine..... E ușoară lecția....

A:dacă spui tu... Bine.

S-a sunat,  toți elevi vin în clasă și așteptăm "în liniște" Profesorul de chimie...

*****

Ziua asta a fost ok.... Sper să fie tot asa
și în continuare....
Nu l-am mai văzut de 2 ore de Elias... Oare unde este.... Poate are treabă...

Ies din clasă și mă îndrept cu Ana spre ieșire din scoală... Mă uit spre terenul de fotbal și îl văd pe Elias stând pe iarbă și pe Bianca care îi stă în brațe... Se pare că pe el nu îl deranjează asta... Incă râde și își pune mâna pe piciorul ei....

Mă cuprind dintr-o dată lacrimile și nu mai pot să îi văd cum își împart zâmbete reciproce...

Alerg cu ochi în lacrimi dar nu mai văd nimic,  doar ceață... Mi se întunecă privirea și culorile verzi se transformă în alb negru și gri... Până la un moment dat până văd doar negru.....

Nu știu ce se întâmplă... Văd doar negru... Și nici umpic de alb sau alte culori... Mie frică de această beznă incurabilă....

După ceva timp într-un colț văd un punct alb.... Dar micuț... Merg spre acel punct și se face din ce în ce mai mare... Intru în punctul alb care nu mai este așa de micuț... E cât mine... O bulă albă luminoasă...