O stradă lungă și intunecată se arată înaintea mea.
Mâ gândesc la multe, dar știu că îmi zicea lumea
Că pot să merg înainte, viața are un drum luminos,
Dar văd numai ce e gol, peste tot e numai un os.
Și gândurile mele țipă îndurerate de o tristețe,
Totul e șters, a fost răpită acea orbitoare frumusețe;
Fragmente de amintiri îmi apasă sufletul îndurerat,
Ar trebui să mă opresc din a fi doar un copil uitat.
Farfurii goale stau pe masa bucătariei îmbătrânite,
Tacâmuri poposesc în ghiuvetă uitate și folosite.
Mereu acea cameră a fost brăzdată de glasuri delicate;
Acum, au rămas a nimănui, doar colțuri întunecate.
Și pe stradă e liniște, nimeni neavând curajul să o strice.
Se simte în aer un lucru greu, însemnat de o mare cicatrice;
Cerul trist și el a început să verse lacrimi amare,
Lumea e prea lașă pentru a înfrunta durerea mare.
CITEȘTI
Un colțișor al creației
PoesíaAceasta carte va cuprinde toate poeziile mele, va fi singura si unica mea carte cu poezii si aici voi posta pana cand nu ma va lasa watt. Va astept sa aruncati o privire! Totul incepe aici si se va termina.... Ce zic eu ca se va termina?! Nu va lua...
