Dacă am fi conștienți de cât de repede trece timpul și de cât de scurtă e viața, probabil am iubi mai mult și probabil nu am mai da cu piciorul la fericite atat de des crezând că se găsește pe toate drumurile.
Ajung să cred că uneori, dar doar alături de anumiți oameni, e mai greu să ierți și să uiți decât să uiți și să mergi mai departe pentru că știi ca i-ai oferit unui om pe care îl iubești șansa să te rănească din nou, iar el o va face la fel cum a mai făcut-o de atâtea ori. Și suferi de fiecare dată pentru toate rănile pe care ti le-a lăsat in suflet până atunci. Măcar atunci când pleci și uiți și mergi mai departe fără să ierți, ai multumirea că nu te va mai răni niciodată, deși te doare faptul că nu mai e lângă tine ca om, doar ca om.... Și oricum, intr-un final te obișnuiești să trăiești fără acel om, îl ierți fără să vrei, de tot, deci tot îl ierți până la urmă, numai că mult mai târziu.
Putem ierta multe doar pentru ca suntem oameni și știm că la un moment dat vom greși și vom avea nevoie să fim iertați, dar nu putem ierta totul. Avem limite chiar și în privința a ceea ce putem ierta... Iertarea trebuie să o meriți.
Și intr-un final am obosit să lupt cu ea și cu mine însămi de unu' singur. Trecuse ceva timp de când plecasem și încă mă durea cumplit sufletul. Contrar așteptărilor mele, timpul nu-mi era prieten. În loc să treacă și să facă să-mi treacă și mie iubirea pentru ea, mă făcea să mă simt de parcă o iubeam tot mai mult, iar asta durea și mai tare... Pe zi ce trecea, durerea se acutiza.
CITEȘTI
The story of the wounding of a soul
RomanceHey!! Numele meu este Mike, iar in aceasta carte vreau sa va prezint o multitudine a unor povesti de dragoste, cum am trecut peste și toate experiențele mele "eterne". Timpul nu le rezolva pe toate, trebuie sa facem ceva in privința asta. Trebuie sa...
