The story of the wounding of a soul

Nesfârșit

Mă gândesc că poate nu merit să te caut acum după ce ai început să nu mai ai sentimente pentru mine. Mai ai sentimente pentru mine?
Tu ești omul pe care trebuia să-l astept ieri. Pentru că astăzi e deja cam târziu. S-a făcut noapte între noi, atât de noapte încât e prea târziu să mai pierdem vremea vorbind ore întregi. Între noi e somn și e liniște. Iar mie liniștea asta îmi sparge timpanele.
Sunt unele capitole în viețile noastre pe care dorim să le încheiem, dar care se transformă în adevărate povești. Iar uneori, ceea ce am crezut a fi o adevărată poveste era de fapt un simplu capitol după care au mai urmat multe altele.
Totuși, cine să ne întrebe dacă suntem pregătiți să iubim? Iubirea vine.... Pur și simplu.
Am sufletul vraiște, am dezordine printre gânduri, încă mă lupt pentru a păstra anumiți oameni care deja mi-au greșit destul sau pentru a alunga oameni care m-au dezamăgit profund. Nu prea știu să fac ce e bine pentru mine, dar ăsta sunt. Altul de unde?! Și îmi place cum sunt. Am ajuns la concluzia că oamenii care nu sunt mulțumiți de mine ar trebui să plece pentru că ei nu mă pot accepta pe mine cu bune și cu rele, mă vor doar pentru părțile bune, iar asta înseamnă că acei oameni nu ar trebui să fie alături de mine.
Mă uitam pe perete de nu știu cât timp și mă întrebam ce ar simți A sau J dacă aș alege să fiu cu cealaltă. Cred că de fapt trebuia să mă întreb ce aș fi simțit eu fiind alături de fiecare dintre ele.
Se întâmplă să nu găsim răspunsurile unor întrebări care ne frământă de multă vreme. Și atunci ce facem? Schimbăm întrebările. De foarte multe ori, întrebările sunt problema, nu faptul că nu le găsim răspunsuri.

Cum m-aș fi simțit dacă m-aș fi întors la A?
N-aș fi fost fericit pentru că nu puteam trece peste greșelile ei. Le iertasem. Le iertasem prea mult. Dar mi-ar fi fost mereu teamă să nu le repete, să nu fiu rănit.
Cum s-ar fi simțit A dacă mă întorceam?
Puternică. Și-ar fi dat seama că nu voi reuși niciodată să o părăsesc cu adevărat. Ar fi crezut că poate greși la nersfârșit din simplul fapt că, iubind-o atât de mult, nu o voi părăsi vreodată. S-ar mai fi schimbat vreodată? Ar mai fi învățat ceva? Sau pur și simplu și-ar fi spus că are dreptate și ca nu pot renunța?
Dar cum m-aș fi simțit alături de J?
La această întrebare nu puteam să-mi răspund. Puteam doar să sper ca va fi bine și frumos. Puteam doar să presupun, nu aveam un răspuns concret.
Dintre toate întrebările, aveam doar una la care nu știam răspunsul, dar alegeam să-mi bat capul cu toate și să-mi chinui sufletul.
Mă temeam de iubire și îmi făceam rău.
Iubirea trebuie trăită. Atât! Fără teamă de suferință și dezamăgiri. Fără ezitări și prea multe regrete. N-ar trebui să conteze oamenii care ne-au rănit în trecut. Nu ar trebui să conteze lacrimile vărsate pentru alții. Atunci când apare în viața ta un om hotărât să te iubească, un om care îți arată că vrea să te facă fericit, iubește-l! Iubește-l fără să stai prea mult pe gânduri, știi și tu cât doare așteptările și lipsa confirmărilor omului pe care-l iubești.
Nu te întreba dacă va repeta greșelile ca cea care te-a rănit. Poate, o va face, dar măcar vei sti că te poți ridica după. Poate, nu o va face și va fi totul bine. Poate, va face propriile sale greșeli și vei fi nevoit să ierți. Dar cine nu greșește?! Toți greșim. Toți suntem oameni și avem momente în care rațiunea ne joacă feste. Toți avem nevoie să fim iertați. Și toți ar trebui să iertăm.
Doar pentru că un om a făcut rău, nu înseamnă că toți vor face la fel.

Dar, în viață, nimic nu e la voia întâmplării. Vine o vreme în care toate datoriile sufletului se plătesc. Dacă ai rămas dator prea mult, va trebui să plătești cândva pentru toate lacrimil, tristețea și rănile pe care le-ai adus.
Dacă viața ți-a rămas datoare, vei găsi fericirea.
Viața ne răsplătește făcându-ne fericiți.
Unii oameni apar în viața ta cu un singur scop, acela de a te face fericit. Sunt iubire, liniște și odihnă. Sunt tot ce ai nevoie pentru a zâmbi din nou cu sinceritate și căldură.
Acești oameni nu te vor răni niciodată, dar, iubindu-te atât de mult, vor fi ușor de rănit.
Iubește-i cu grijă!

Draga mea J, vreau să știi că ai apărut îm viața mea să îi oferi un alt sens. Ai apărut în viața mea atunci când credeam că unele sentimente se trăiesc o singură dată și că, dacă ai ghinionul ca ele să-ti fie oferite de oamenii nepotriviți, nu îți pot aduce fericire niciodată. Nu aș vrea să mă pripesc în concluzii, nu sunt una dintre acele persoane care cred că iubirea e ușor de găsit. Eu chiar și atunci când o găsesc, tot mă întreb dacă e adevărat și nu mă grăbesc să-i ofer omului drag mărturisiri care mai târziu s-ar putea dovedi a fi neadevărate. Am să-ti spun ce simt atunci când voi fi sigur de ceea ce simt. Până atunci, mai am câteva lupte interioare de câștigat, ceva ordine de făcut prin gânduri și câțiva oameni de dat afară din suflet.
Iar pentru tine A, te potrivești in poeziile lui Tudor

"De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?"

Omul puternic nu se răzbună, îl lasă pe celălat sa fie fericit dacă poate și are cu cine. Puternic cu adevărat e cel care ți-ar putea face rău, știe că ți-ar putea face rău, dar preferă să nu facă nimic, iar tu nici să nu știi câtă putere zace în mâinile acelui om și ce cuvânt avea de spus asupra ta... Iar tu să-l crezi slab. Cel care iubeste și e lăsat să aștepte la nesfârșit, devine o pierdere. Eu i-am fost o pierdere prea mare.
N-are rost să-i arăt ce a pierdut, știe sau îi va arăta viața cine au fost cu adevărat oamenii potriviți lui scoțându-i în cale exact pe cei mai nepotriviți. Nu e treaba mea să arăt că am fost o pierdere pentru că n-am cum s-o demonstrez, iar cei care pot demonstra asta, cu siguranță o vor face.