Dark Shadows II Luke Hemmings

Capitolul II

Era seara si ma chinuiam sa il adorm pe Astrid. Baietii erau jos si se pregateau sa plece, nu stiam unde bineinteles dar nici nu voiam sa intreb. In bratele mele bebelusul s-a calmat si am simtit cum respiratiile i s-au rarit semn ca a adormit.

Am coborat scarile si m-am asezat pe canapea, privind in gol. In jurul meu cei 3 baieti isi incarcau armele si strangeau bagajele cu munitie sa le duca la masina. Trebuiau sa fie patru... dar cineva a ales sa plece. Michael mi-a spus ca nu a avut de ales, ca trebuia sa plece. Dar nu stiam ce sa mai cred.

-Beth? am auzit pe cineva.

Am revenit la realitate si m-am uitat la Michael. Mi-a inmanat un pistol, asa cum facea in fiecare seara cand pleca. L-am luat si s-a uitat la mine semn sa ii arat ca nu am uitat cum functioneaza. Am oftat si m-am ridicat in picioare. Am verificat daca e incarcat si era plin.

-Verific daca e incarcat, trag piedica, mereu il tin cu ambele maini si cand trag nu trebuie sa inchid ochii, am rasuflat.

Mereu ma facea sa zic asta sa fie sigur ca inca stiu. Uneori mai venea Mali sa stea cu mine dar mi-a dat aceasta arma si m-a invatat sa o folosesc ca sa stie ca suntem in siguranta. Asta i-a promis lui Luke, ca o sa aibe grija de mine.

-Ok, o sa plecam acum. Ne intoarcem maine, cred.

M-a sarutat pe obraz si dupa ce i-am imbratisat pe ceilalti doi au plecat cu totii. Mereu aveam emotii cand plecau, asta a facut si Luke si nu s-a mai intors niciodata.

Am simtit cum stomacul a inceput sa ma doara, semn ca nu prea am mancat si ca mi-e foame. Am sarit totusi peste cina si m-am aruncat in pat. Poate prindeam cateva ore de somn inainte sa inceapa Astrid sa planga. Il iubeam atat de mult dar niciodata nu puteam sa ma uit la el, la ochii sai albastrii, fara sa simt cum ceva din mine se rupe. Era decat sentimentul pe care l-am avut cand mi-am dat seama ca Luke nu se mai intoarce, sentiment pe care il resimteam mereu cand ma uitam la copilul nostru, la o bucata din el. M-am uitat in dreapta mea, unde ar trebui sa fie Michael acum si am oftat.

***

Am auzit prin monitor un planset, semn ca e timpul pentru masa de la 2 dimineata pentru Astrid. Tot ce voiam era sa sparg monitorul ala de bebelusi si sa ma intorc la a fi inconstienta. Asta era problema acum, nu ca voiam sa dorm dar voiam sa fiu inconstienta si sa uit de viata mea. M-am ridicat din pat si am ajuns la cel mic.

-Gata, scumpule. O sa mergem sa iti facem un biberon.

Cu o mana imi tineam bebelusul iar cu cealalta am incalzit laptele. M-am asezat pe canapeaua din living ca sa stau mai confortabil. Imediat a inceput sa manance si am fost extrem de fericita pentru cateva momente de liniste. A terminat un intreg biberon si l-am pus pe masa de cafea. M-am intins pe spate pe canapea, incapabila sa mai urc scarile. Micutul statea intins pe burta pe pieptul meu si incet incet a inceput sa adoarma la loc. Am pus o mana protectiva peste spatele lui, ca sa nu cada si mi-am inchis ochii sa adorm.

***

-Beth!!

Am auzit usa trantindu-se urmata de un tipat. M-am trezit si m-am ridicat tinandu-i corpul micut al lui Astrid la piept.

-Ce e? Ce s-a intamplat? am zis confuza si adormita.

Ashton l-a luat pe bebe in brate si l-a tinut strans la piept, cu o mana pe capul sau, soptindu-i in ureche ceva. Parea usurat ca il vede intr-o singura bucata.

-Te-am sunat de o suta de ori si nu ai raspuns si am crezut ca ceva s-a intamplat.

A zis Michael intr-o rasuflare. Cum m-am ridicat si-a pus mainile in jurul meu intr-o imbratisare stransa. Nu am avut timp sa respir dupa ce mi-a dat drumul ca urmatorul care m-a strivit a fost Calum.

-Ce-i cu toata dragostea? am ras.

-Ne-am speriat rau de tot...

Ashton a venit si m-a luat in brate dupa ce Astrid era acum la Calum.

-Hai sa iti facem un biberon, micutule, a zis Calum si a lecat in bucatarie.

-Ei bine, suntem amandoi intregi.

M-am uitat la Michael care avea o taietura pe obraz, sub ochi.

-Ce ai patit? Esti bine?

M-am dus si i-am luat fata in maini ispectandu-i rana. Nu era prea mare dar era o urma de sange uscat care trebuia spalat.

-Sunt bine...

-Vrei sa te curat?

-Nu, ma descurc. Ma duc sa fac dus.

Mi-a dat mainile la oparte si a urcat scarile. Am oftat si m-am dus in bucatarie sa imi iau o cafea.

-Beth, Astrid miroasee... a zis Calum tinandu-l pe copil in maini la departare de el si stramband din nas.

-Calum! Nu asa se tine un copil! Acum du-te si schimba-i scutecul.

-De ce eu?  a intrebat.

-Sunt obosita, Cal...

-Si eu, nu am dormit toata noaptea.

Atunci mi-am dat seama ca el e cel care a fost treaz si a facut cine stie ce. Dar asta a sunat ca un repros. Nu am cerut sa vin aici, sa nasc copilul cuiva si apoi sa fiu parasita. Si stiu ca acum sunt o pacoste, nu numai eu dar si Astrid. M-am dus si am luat bebelusul din bratele sale.

-Beth.. Imi pare rau, nu am vrut sa par...

-E in regula, voi faceti mult mai multe decat mine, am zis si m.am uitat in jos.

-Calum, du-te si culca-te. O sa il schimb eu pe micut.

Ashton a fost cel care a salvat situatia.

-Beth, du-te si mananca ceva, nu poti sa supravietuiesti decat cu cafea.

Am ramas singura in camera dupa ce Ashton mi-a trimis o ultima privire judecatoare. Mi-am facut un sandvis si am incercat sa mananc, chiar daca nu imi era foame acum. Trebuia sa am grija de mine ca sa pot sa il cresc pe Astrid, totul se invarte in jurul sau acum. Dar nu am de gand sa renunt.

A/N

Ok, am primit un pumn in cap de la o prietea dupa ce a citit primul capitol -__-

Pareri si voturi si critici si ce vreti voi LOVE YOUUU