Dark Shadows II Luke Hemmings

Capitolul III

Era seara si Astrid adormise pe pieptul lui Ashton in living in timp ce ne uitam la un film. S-a dus el sa il puna la somn si am ramas singura. Am dat televizorul pe mut si mi-am scos telefonul. Nu l-am sunat pe Luke de doua zile, nu ca ar fi raspuns dar... Sincer nu stiu de ce faceam asta dar am apelat. Cum ma asteptam, a sunat de cateva ori si a intrat casuta vocala.

'Nu am chef sa raspund asa ca lasa un mesaj sau nu, cum vrei'

Stiam deja casuta sa vocala si nu ma saturam sa il aud, chiar daca erau acelesi cuvinte spuse pe un ton monoton.

'Sunt eu, Beth... Probabil deja stiai din moment ce te sun mereu. Imi pare rau ca nu te-am de doua zile, am fost ocupata cu Astrid din moment ce baieti au fost plecati... Nici nu stiu de ce imi cer scuze' am ras printre lacrimile care mi se formau 'Din moment ce niciodata nu raspunzi. Obisnuiai sa imi respingi apelurile, dar acum nici asta nu mai faci, nici macar nu atingi ecranul ala idiot ca sa stiu ca mai esti in viata... Am... Am fost ocupata cu Astrid, stii tu... el este copilul nostru' deja corpul meu tremura din cauza suspinelor asa ca am luat o respiratie adanca sa ma calmez 'Suna-ma... Te rog.'

Cu asta am incheiat apelul si am aruncat telefonul pe fotoliul de langa mine. Probabil paream paetetica, ma rugam de el sa ma sune, dar nu stiam ce altceva sa fac. Am auzit ceva in bucatarie si m-am intors. L-am vazut pe Calum uitandu-se la mine, avea o privire plina de mila. A incercat sa se uite in jos iar eu mi-am intors capul sa las celelalte lacrimi sa cada. Nu voiam sa fiu vazuta ca fiind slaba si vulnerabila si in nici un caz demna de mila.

Am simtit canapeaua cum s-a lasat langa mine si apoi o mana pe spatele meu.

-Hai sa te duc sus.

M-a tinut strans cu ambele maini, una pe spate iar cealalta ma tinea de talie si m-a ridicat de pe canapea. M-am tinut de umarul sau si l-am lasat sa ma duca pana sus. M-am oprit in camera mea si a lui Luke si am intrat inauntru.

-Adu-mi te rog monitorul lui Astrid.

A dat din cap si a plecat. Nu am mai dormit aici de foarte mult timp, stateam acum in camera cu Michael. Dar voiam sa fiu singura acum, sa ma simt mai aproape de Luke. M-am asezat in patul nederanjat de saptamani bune si am tras patura peste mine. Perna mirosea a samponul sau iar lenjeria de pe pat a parfumul sau. Stiam ca ma torturez asa, dar sincer nu imi pasa. Tot ce voiam era sa adorm si sa uit de tot, cel putin pana cand Astrid se trezea.

***

Luke's POV

Am auzit telefonul sunand si am sarit de pe scaun sa ma uit cine e. Era Beth. Nu puteam sa fiu mai fericit ca in sfarsit a sunat, incepeam sa ma ingrijorez dupa ce au trecut doua zile fara un semn de la ea. A trebuit sa ma abtin sa nu ii raspund. Am lasat telefonul pe masa sa sune si ma uitam la poza de pe ecran. Probabil toata lumea din cafeneaua asta ieftina se uita la mine ca nu raspundeam dar nu imi pasa. A intrat mesageria vocala iar dupa cateva sevunde am auzit intr-un final vocea ei.

'Sunt eu, Beth... Probabil deja stiai din moment ce te sun mereu. Imi pare rau ca nu te.am de doua zile, am fost ocupata cu Astrid din moment ce baieti au fost plecati...'

Nu trebuie sa iti ceri scuze, e vina mea, numai vina mea.

'Nici nu stiu de ce imi cer scuze. Din moemnt ce niciodata nu raspunzi.'

Imi pare rau pentru asta

'Obisnuiai sa imi respingi apelurile, dar acum nici asta nu mai faci, nici macar nu atingi ecranul ala idiot ca sa stiu ca mai esti in viata...'

Sunt in viata Beth, din pacate sunt inca in viata.

'Am... Am fost ocupata cu Astrid, stii tu... el este copilul nostru.'

Stiu, si tot ce vreau e sa il intalnesc, sa il vad, sa vad cu cine seamana mai mult, sa pot sa il tin in brate. Tot ce voiam era sa arunc telefonul ca sa nu o mai aud cum plange, din cauza mea.

'Suna-ma... Te rog.'

Si asa s-a terminat si 'conversatia' asta. A trebuit sa ma lupt cu dorinta de a lua telefonul si alde a o suna, sa ii spun ca vin acasa, ca totul va fi bine.

As vrea, Beth... Dar nu pot.

Ignorand pe toata lumea care se uita la mine ca la un extraterestru dupa ce au auzut cu totii ce a spus mama copilului meu am iesit din cafenea. Probabil paream ca un om ingrozitor, dar nu stiau ca eu fac asta pentru ea. Am plecat din local cu gandul sa nu ma mai intorc din nou. Poate ar trebui s agasesc o modalitate sa ma intorc in Australia, acasa, la familia pe care am lasat-o in urma.

***

Beth's POV

Am auzit galagie si am inceput sa ma trezesc. Nu era Astrid, se auzeau vocile baietilor de jos. Cand mi-am deschis ochii am vazut ca soarele rasarise afara. Asta era ciudat... Astrid nu s-a trezit deloc? Atunci m-am speriat si am fugit pana la camera lui. Astrid mereu se trezea noaptea, cel putin odata. Patutul era gol su atunci m-am speriat si mai tare. Am fugit pe scari, sarind peste cate doua.

-Unde e Astrid? am tipat.

Atunci toti baietii din bucatarie s-au intors spre mine. Bebelusul era in bratele lui Michael, avea ochii sai albastrii mari, sprancenele incruntate, iar buza de jos incepea sa tremure semn ca mai avea putin si plangea. Se pare ca l-am speriat rau de tot.

-Mami e aici. Gata, scumpule, nu plange. Hai la mine.

M-am dus si mi-am luat copilul in brate leganandu-l incet ca sa se linisteasca.

-Imi pare rau ca te-am speriat.

I-am sarutat tampla si l-am tinut lipit de piept.

-De ce nu s-a trezit aseara? m-am uitat la baieti.

-Oh, s-a trezit! a zis Michael.

-De 3 ori, a zis Calum. Dar nu ti-am dus monitorul pentru el si am avut noi grija de micut.

A venit la mine si mi-a dat o ceasca de cafea sarutand capul copilasului. Eram extrem de coplesita din moment ce nu ma asteptam sa faca asa ceva, un gest extrem de frumos.

-Multumesc din suflet! aveam ochii in lacrimi acum.

-Pentru nimic, aveai nevoie de o pauza.

Ashton mi-a zambit cu o spatula in mana, facea micul dejun. Acum incepeam sa ma simt iubita aici, acesti 3 baieti incercau atat de mult sa tina locul lui Luke si nu puteam sa le multumesc destul. Dar poate si ei au nevoie de o pauza, fara Luke au iesit noaptea din ce in ce mai des. Ma ingrijorez pentru ei.

A/N

HEEEI!! Am avut si o parte a lui Luke in sfarsit!! 

Pareri, critici, voturi?