Franturi de sentimente

"Poate..."

"Poate ca lumea e dura, poate ca eu sunt slaba. Poate ca mi-a venit vremea sa iubesc si sa nu fiu iubita. Poate ca e momentul sa las in sfarsit sa fie asa cum simt ca trebuie sa fie. Mi s-a spus sa fiu mai infipta, mai tare, dar eu...ori de cate ori ma rastesc la cineva sau prind putin curaj, simt ca gresesc. Si ma sparg. Ca o figurina de sticla. Ma sparg la auzul propriilor cuvinte sau la vederea faptelor mele. Si plang. Inca o data, imi curg lacrimile din ochi. Inca o data simt nevoia sa scriu. Si la ce folos? Cand simti ca nimeni nu te vrea? Ce faci atunci? Pleci in cautarea oamenilor noi? Sau ramai la cei vechi pana te vor vrea? Dar ce faci atunci cand simti ca te vrea, dar iti arata opusul? Stai. Ramai acolo pana vezi ce vrea de fapt. Si cum faci ca sa vezi mai repede? Ii arati ce simti tu? Si daca ramane doar ca sa nu iti faca rau? Atunci inseamna ca tine la tine? Ma simt inca o data rau. Iar dureri fizice si sufletesti. Iar lacrimi si ochi aurii. La ce folos niste ochi frumosi daca ei plang mereu? La ce folos sa fi frumoasa daca esti trista? Toti suntem tristi, dar parca eu am cazut intr-o groapa din care nu pot iesi. Incerc sa ma agat de sentimente, dar oare pot sa ma ridic? Nu! De ce? Am nevoie de iubirea lui ca sa ma ridic. Pana atunci, voi vegeta aici, ma voi uda cu lacrimi si ma voi hrani si sentimentele pe care le-am nutrit pentru el. Un oarecare el, care mi-a furat inima."