Franturi de sentimente

Alta Lume

Privea pierduta spre el. Era confuza, dezorientata. Ce anume facuse? Actiunile ei au adus deznodamantul, stia asta. Dar ura, drace, cat de mult ii ura pe toti pentru finalul pe care avea sa il primeasca. Merita mai mult. Isi dorea mai mult. Pana la urma, ea nu urmase vreodata regulile, nu? De ce s-o faca acum? Nu avea de gand sa isi respecte nici macar promisiunea. Nici el nu o respectase pe a lui. "Vom fi bine",  mintea el. " Stiu sa am grija de mine" radea cand ea isi facea griji. Dar acum nu mai avea de cine sa aiba grija. Era mort. Era moarta. Isi privea confuza piatra de mormant de la capatul taranei ce ii servi drept trup. Drace, cat il mai putea uri acum! Isi dorea atat de mult sa fie viu, sa fi supravietuit, doar pentru a-l putea face sa sufere asa cum a facut-o si ea. Sa urle, sa simta cu carnea ii este smulsa de pe oase. Atat de frenetic, atat de erotic, atat de dureros. Dar el era mort si la fel si ea. Nu fusese vreodata o fata cuminte, iar demonii aia puteau sa o traga cat vor de lanturi pentru a o trimite inapoi in locul in care carnea ii este topita. Trecuse deja prin Iad, era timpul sa il vada si altii. Si ranji. Era timpul sa se razbune. Sangele incepe sa picure in clepsidra. Timpul se scurge, deci mai bine s-ar grabi. Mai bine ar incepe sa ucida si apoi sa toarne sangele in clepsidra, pentru mai mult timp, mai multa razbunare, mai multa placere. Unii morti, isi doresc doar timp. Mai mult timp.