Dansul umbrelor

Ha, prostule. Imi plac florile de cires, sâc.

Dansul Umbrelor. Capitolul 8

Amelia

*

In urechi aveam castile si fredonam incet melodiile Pheonix. Fiind intoarsa cu spatele spre usa gradinii de flori a mamei, nu am observat silueta ce se apropia incet, insa in scurt timp am simtit o atingere pe umar si doua buze moi pe obraz. Singurul care imi venea in minte in acel moment era Erik, asa ca m-am intors cu zambetul pe buze si acesta mi-a pierit subit.

- Ce cauti aici? spun uitandu-ma ferma in ochii verzi ai lui Adrian.

- Nu te bucuri sa ma vezi? ma intreaba oferindu-mi trandafirul din mana.

- Mor de bucurie cum sa nu... stii, trandafirul ala traia mult mai fericit in gradina mamei. Daca afla esti mort.

- Hai intampina-ma cu mai mult entuziasm. Uite ti-am adus si floarea ta preferata.

Ha, prostule. Imi plac florile de cires, sâc.

- Da, cum sa nu. Ieee, ma bucur mult sa te vad, spun sarind in bratele lui.

Ma trage mai aproape de el si isi lipeste buzele de ale mele, asa ca profit de moment si ii dau una intre picioare. S-a inrosit brusc si a cazut in genunchi, lasandu-ma pe mine sa zambesc subtil. Am privit in jur, avand o presimtire ciudata. Mi-am dat seama ca leaganul se misca din nou, cu Erik pe el.

- Ai nevoie de ajutor? ma intreaba. Ii fac semn ca ma descurc.

Intre timp, Adrian isi revenise si se ridica in picioare, de data aceasta rosu de furie.

- Ce-a fost asta? Ai innebunit?

- Stai putin...tot eu am innebunit. Nu ma poti ingnora doua saptamani, ca apoi sa vii sa ma saruti! Daca vrei placeri din astea, sunt foarte sigura ca blonda aia iti ofera. E evident ca eu nu am ce-ti trebuie! ii spun enervandu-ma.

- Clar. Doar nu te asteptai sa stau toata viata dupa o copila pitica, care habar n-are ce-i cu viata ei! Revino-ti Amelia, nu toata lumea te mai suporta acum!

Lacrimile mi-au dat in coltul ochilor, mai mult de nervi. Cred totusi ca in ochii mei se vedea si putina durere, pentru ca Adrian a spus brusc, soptit:

- Amelia, n-am...

- Iesi! il intrerup. Iesi afara din curtea mea acum! De-acum, cand ne intalnim pe strada, prefa-te ca nu ma vezi, cat despre numarul meu de telefon, uita-l. E ultima data cand noi avem de aface Adrian!

Mi-a intors spatele si a plecat. Datorita starii mele, aerul dimprejur s-a mohorat, vantul a inceput sa bata, iar picaturi mici, rare cadeau din cand in cand. M-am dus pana la ciresul din colt si m-am prabusit langa el, cu capul pe genunchi, lasandu-mi lacrimile libere.

Erik s-a apropiat de mine, dar n-am vrut sa-l vad. Era timpul sa fiu singura pentru ca nu puteam sa dau fuga in bratele lui ori de cate ori ma simteam rau.

El n-a fost de aceeasi parere si, cumva m-a facut sa ma dedublez astral si m-a tras in bratele lui, lacrimile mele udandu-i tricoul albastru inchis cu inscriptia "Shut up... and kiss me".

Asa ca l-am sarutat. Chiar si dupa doua saptamani senzatia era neschimbata. O caldura a pornit din interiorul meu, amenintand sa ma cuprinda. Cum sentimentele mele s-au schimbat rapid si vremea s-a schimbat, acum o boare calda invaluindu-ne. Parul meu blond zbura inprejur, incurcandu-l pe Erik. Si-a desprins buzele de ale mele si m-a ridicat in bratele lui, cu picioarele mele inconjurandu-i talia, dupa care s-a asezat pe leagan. M-a sarutat din nou, de data aceasta mai pasional, din ce in ce mai flamand. Mi-a placut, mi-a dat astfel dovada faptului ca inca mai sunt apreciata, ca nu mi-am pierdut indemanarea. Mai stiti momemetele alea in care spuneam ca nu-l mai suport pe Erik? Ei bine, acum simt ca ma indragostesc incet de el. Am ajuns sa-l cunosc mai bine si am realizat ca sub tot acel sarcasm exista ceva de-a dreptul simplu: o inima buna. Gandind toate astea m-a pufnit rasul si m-am desprins din sarut, lasandu-mi barbia pe umarul lui si incepand sa chicotesc. Am reusit pana si sa-l fac si pe el sa rada. Am stat asa vreo cateva ore bune, oprindu-ne doar cateva minute pentru a ma duce sa ma intind in pat si sa-mi odihnesc corpul, asa ca am avut toata noaptea pentru noi si ne-am petrecut-o in gradina, razand ,tachinandu-ne si "cunoscandu-ne" mai bine.

Mai spre dimineata, cand orizontul se lumina incet pregatind aparitia soarelui, Erik m-a luat in brate si mi-a zis:

- Ami, stiu ca-i mai demodat, dar vrei sa fii iubita mea?

Nota autoarei: Stiu ca e cam scurt, dar am vrut sa ma bazez doar pe viata ei sentimentala. Actiunea va incepe cu adevarat abia din capitolul viitor.