Dansul umbrelor

Shh!Is just my Secret!

Dansul umbrelor. Capitolul 7

Amelia

*

La inceput am fost confuza, insa in scurt timp am realizat ca am fluturi in stomac, asa ca am inceput sa-i raspund la sarut. Buzele lui moi le frematau frenetic pe ale mele si nu am observat nici macar o diferenta intre senzatiile corpului meu si ceea ce traiam atunci. Habar n-am cat timp am continuat sa ne sarutam, dar parea ca nu ne mai saturam unul de altul. Tocmai atunci cand el se apleca mai tare, cand mi-am pus bratele dupa gatul lui, am fost intrerupti de un sughit de surprindere. Ne-am intors privirile in acelasi timp, eu fiind inca pe varfuri, iar el avand mainile pe soldurile mele. Am apucat sa vedem doar spatele Denisei, care se intoarse rusinata si iesi. Perfect! L-am privit in ochii albastrii, putin derutata. Abia atunci a parut sa se dezmeticeasca si sa-si ia mana de pe talia mea, insa m-am ridicat pe varfuri si l-am pupat pe obraz, apoi am iesit sa vad ce fac Denisa si Bianca. Prima disparuse brusc, iar cea de-a doua citea o carte la mansarda, stand pe un colt de canapea, privindu-ma din cand in cand cum dorm. Era ciudat sa-mi privesc corpul dinafara, dar nu pot spune ca nu-mi placea ce vedeam. Gustarea pregatita de Bi se racea incet, insa eu aveam de gand sa mai dorm putin.

Afara incepuse sa ploua din nou, asa ca m-am intors in camera si am rotit incet butonul de la vechiul casetofon. Imaterialitatea mea mi-a dat ceva batai de cap, insa ma multumeam cu volumul mic . Imediat vocea lui Lim Kim a inceput sa fredoneze melodia Rain.

Multumita de reusita mea m-am intors si am dat cu ochii de Erik, care statea pe pat. Imaginile de mai devreme mi-au revenit in minte si am simtit cum rosesc, asa ca am privit brusc pe fereastra. Mi-am reintors privirea cateva secunde mai tarziu si m-am dus sa ma intind in pat.

Bine, Amelia.... si acum ce facem? mi-am spus.

L-am privit din nou pe Erik, iar tacerea era apasatoare, asa ca m-am inrosit din nou.

Te rog nu incepe iar... of of of. Si-acum ce-ar trebui sa spun?

M-am asezat mai comod si tocmai cand deschideam gura sa spun cine stie ce prostie, a vorbit el.

- Te simti bine?

Dupa faza de adineaori?! Ma simt super, insa n-am avut curaj sa o spun cu voce tare.

- Da. La un moment dat Adrian o sa realizeze ce a pierdut, ii spun, surprinzandu-ma pe mine insumi.

Cuvintele lui de mai devreme m-au trezit la realitate. Avea dreptate, crescusem alaturi de Adrian si tineam la el, sa nu-l iubeam, cel putin nu cu adevarat.

Se intinse si el pe spate, inchizand ochii si ascultand vocea calda din fundal, chiar daca nu intelegea deloc versurile. L-am studiat ceva timp, avand senzatia ca il vad pentru prima oara cu adevarat. Arata bine. La naiba, arata super! Par brunet, dezordonat, chiar daca eram sigura ca cunostea pieptanul foarte bine. Ochi lenesi, albastru deschis, superbi, constitutie atletica, pe sub tricoul negru zarindu-sera muschii dezvoltati. Si uite-asa m-am inrosit iar. In acel moment a deschis ochii si mi-a surprins privirea si obrajii impurpurati, ceea ce l-a facut sa zambeasca ganditor si putin mandru de sine.

Sirul gandurilor mele a fost intrerupt de vocea mamei, din hol, lucru care m-a facut sa ma intorc im corpul meu si sa ma trezesc brusc.

Am coborat cu Bi, vizibil mai fericita decat inainte. As fi putut sa-i spun insa nu vroiam. Deocamdata era secretul meu si aveam sa ma mai bucur putin de el.

**

- De luni trebuie sa ma intorc la servici, ne-a anuntat mama.

M-am inecat cu macarea. Mama lucra la Ambasada din Seoul, Coreea de Sud, de aici si gusturile mele ciudate  pentru muzica din Asia. Daca ea pleca, aveam doua posibilitati: ori merg cu ea, ori raman singura pentru ultimul an de liceu.

- Bianca, ce-ai zice daca te-ai muta aici cat sunt eu plecata. Nu mi-ar placea sa o las pe Amelia singura.Am vorbit deja cu ai tai si sunt de acord.

- Bineinteles, spune Bi cu ochii mari, mi-ar placea mult.

***

- Hai, Ami. Sigur o sa poti, imi spune Denisa.

Eram in parc cu Bi, Marti dupamiaza. Eu "stateam la plaja", iar ea citea (ce bine e cand te acopera cineva). Mama a plecat duminica, iar de maine vom incepe sa ii mutam lucrurile. Intre mine si Erik lucrurile erau si mai ciudate ca inainte. Ne multimiseram sa uitam de incident si sa nu-l mai aducem in discutie, iar Denisa s-a multumit doar cu zambete atotstiutoare si priviri de genul "sari pe el".

- Trage aer in piept si impinge afara energia adunata mai devreme, imi spune Denisa.

Am incercat ceea ce mi-a spus, insa n-am reusit decat sa raman fara aer, atragandu-mi incurajari din partea lui Erik.

- Ok, incerc iar. Am tras aer in piept si am impins aerul afara cu toata puterea, creand astfel un vant puternic ce a zburat paginile cartii Biancai.

- Vezi, ti-am spus eu ca o sa poti. Acum hai sa te trecem Dincolo.

Insa n-am reusit nici atunci, nici in saptamana ce a urmat.

Im weekendul urmator ma aflam in curtea casei, pe leagan, incercand sa acordez noile corzi ale chitarei acustice, in care mi-am rupt si o unghie de altfel. In urechi aveam castile si fredonam incet melodiile Pheonix. Fiind intoarsa cu spatele spre usa gradinei de flori a mamei, nu am observat silueta ce se apropia incet, insa in scurt timp am simtit o atingere pe umar si doua buze moi pe obraz. Singurul care imi venea in minte in acel moment era Erik, asa ca m-am intors cu zambetul pe buze si....