Am fost odată

<< 1 >>

           Karol era o simplă fată de 14 ani. Care încă avea suflet de copil în ea. Și deși deja își făcuse buletinul și era deja la o vârstă, după cum îi spunea mama ei, la care "Trebuie să te maturizezi puțin", ea tot o ținea pe a ei și adevărul e că îi plăcea foarte mult acest sentiment. Acum era acum, școala era pe punctul de a-și deschide porțile, avea Karol un suflet de copil dar era nevoită să meargă pentru prima dată la liceu. Nu știa cum e acolo, voia să experimenteze liceul pe pielea ei. Adevarul e adevărat, avea mari emoții. Inima sigur o să-i sară din piept.
            Familia ei se mutase special din oraș că să îi fie alături la noua școală. Școala sau liceul nu îi plăceau deloc nimănui, adică să fim serioși cui îi place să stea 6 ore la școală, poate și mai mult și să scrie non stop, după care îi ziua următoare să ști să reciți toată poezia aia pe care ți-a dicatat-o diriga și dacă se mai uită și prin caiet după greșelile de ortografie, sută la sută te pândește cu patru cu care nu ar trebui să discuți. Așa, după cum tot spune mama lui Karol "Școala e viitorul tău" sau "N-ai carte, n-ai parte" ori "Ai nevoie de învățătură" sau câte și mai câte, lui Karol tot nu-i plăcea școala, dar ce să faci ai nevoie de ea și gata.

   Era ora 7 după cum vedea Karol cu jumătate de ochi deschiși și alarma îi spuna în continuu, iar de parcă nu era de ajuns alarma care și așa o scotea din minți, mama ei -Carolina- o striga cu serizitate:

- Karol!! --- zise ea strigând din toți plămâni și intrând în cameră--- Karol, haide, e prima zi de școală, nu ești nerăbdătoare? --- un zâmbet îi scapă printre dinți ---
- Sigur, mama --- îi răspunse Karol încă obosită --- Ce elev nu așteptă să se trezească la ora 7 și să-și frece creieri în prima zi de școală, mai ales cei de a 9-a --- i-o întoarse Karol ---

    După cum bine știa, Karol, nu e prea bine să glumești cu mama ei de dimineață. Așa că făcu un efort și se ridică din pat pentru a se pregăti de școală.

- Nu-i așa că aștepți să-ți cunoști noii colegi? --- îi zise mama ei când erau la micul de jun---
- Ăhă --- îi zise Karol sec ---
- Hai că întârziem, sus! --- îi zise mama ei arătându-i un deget spre ușă ---
- Hai să mergem, ok --- îi zise Karol sec ---

   Karol și mama ei ajunseră înainte decât când va avea loc festivitatea de început de an, mamei ei îi plăcea mereu să ajungă înainte și să fie punctuală. De aceea ajunseră cu mai bine de jumătate de oră înainte ca mama ei să vorbească cu directorul, logic. "Oare de ce mama e atât de ordonată și toate cele?" își spuse Karol în gând "Oare de ce?".

- Fi antenă aici --- îi zise mama ei lui Karol fluturându-i o mână prin față, la poarta liceului ---
- Sunt ce e?
- Mă duc să fac niște cumpărături, tu --- aici își îndreaptă degetul spre Karol --- rămâi aici, mă întorc într-o oră.
- Și nu era mai bine să mă mai lași pe mine în pat să mai dorm, ăhhh? --- i-o zise Karol sarcastică ---
- Pa!

     Mama ei o sărută pe obraz și se prefăcu că nu auzise ultimele cuvinte rostite de fiica ei se urcă în mașină îi facu cu mână pe geam și plecase. Karol rămase acum singură. Nu știa dacă copii erau pe acolo, adică festivitatea de deschidere de an începe abea la 9:30 Se uită la ceas iar acesta indică ora 8. Mai era mult până să înceapă. După mai bine de cinci minute în care se gândi-se de ce mama ei nu a mai lăsat-o în pat, s-a hotărât să intre în curtea liceului. Vântul bătea destul de puternic pentru data de 10 septembrie așa că Karol își frecă brațele cu mâinile pentru a se încălzi. Oare de ce de data aceasta mama ei nu îi spuse-se să-și ia o geacă ceva mai groasă pe ea pentru că afară e frig, cum fac toate mamele. "De ce mama?!" gândea Karol cu voce tare crezând că nu o aude nimeni "E așa de frig, așa de frig! Cât naiba mai e și ceasul?"
Dintr-o dată auzi o voce în spatele ei care o făcu se se întoarcă:

- Văd că ți-e frig, uite, i-a geaca mea! ---spuse voce din spatele ei---