Am fost odată

<< 6 >>

- Cum adică au fost împreună? zise Karol surprinsă și de data aceasta puțin mai calmă.
- Păi, începu Ruggero.
- Mă scuzați copii, s-a sunat! zise o profesoară care îi întrerupse.
- Ăăă, iertaține, zise Karol, ce oră aveam? zise Karol mai încet.
- Istorie, vino, îi răspunse Ruggero mai încet.

    Karol și Ruggero se îndreptau spre clasa de istorie cu pași puțin grăbiți pentru a nu întârzia și la ora asta. Au ajuns în fața ușii de clasă și din câte se vedea, profesorul nu ajunse încă în clasă.

- Bună ziua! Zise o voce din spate.
- Domnule profesor, iertaține, începu Ruggero.
- Hai, intrați, la zise profesorul calm.

   Cei doi se așezară în aceași bancă. După cum se vedea Jorge era cu o altă fată acum. Tini nu se vedea nicăieri. Karol o căuta cu privirea, făcând drumul spre bancă puțin mai lung, însă nu o zări nicăieri pe prietena sa. Se așeză în bacă și fără să mai ezite o căută din priviri din nou pe Tini, sperând că poate cumva nu o văzu din cauza aiurelii. Profesorul începu să facă prezența, iar Karol era ochii și urechi la glasul lui Tini care avea să strige "Prezentă", iar acest lucru avea să o mai calmeze puțin.

- Karol Sevilla! Strigă profesorul.
- Ăăă, zise Karol surprinsă, da, adică, PREZENTĂ! zise aceasta.
- Martina Stoessel! Zise profesorul. Este? Continuă acesta după ce văzu că nu i se răspunse. Nu? Bine, continuăm.

    Speranțele lui Karol fură spulberate. În timpul orei Karol se plictisise teribil. Se mai distră puțin desenând pe caietul lui Ruggero, care se concentră cât putu el la comentariile profesorului, însă după o vreme de scris pe spatele caietului colegului său, pe care îi lăsă mesaje drăguțe, se plictisi.

- Nu uitați, citiți cartea, va rog, zise profesorul la sfârșitul orei.
- Ce carte? zise Karol când ieșeau din clasă.
- Asta nu contează acum, zise Ruggero, vino!
- Unde? răspunse Karol parcă căzută din cer.
- Nu ziceai tu că vrei să știi? Zise Ruggero fixând-o cu privirea.
- Ba da! zise Karol puțin rușinată.
- Vino, mergem în sala de sport, știu un loc unde ne putem ascunde acolo! Zise Ruggero luând-o de mână și începură să alerge pe hol.

   Karol se simțise mai ciudat decât de obicei când Ruggero o luă de mână, nu mai simțise asta niciodată și pentru câteva secunde îl privi mai intens, iar stomacul i se strânse. " NU" gândi Karol "Nu poți să te gândești la asta, termină" se certă Karol în gând.
   Ajunseră în sala de sport, Karol o trase de mână până după o bancă mai înaltă și se așezară după ea ca să poată vorbi liniștiți și nimeni să nu-i vadă.

- Stai jos! o îndemnă Ruggero.
- Ok, începu Karol după ce se așeză lângă Ruggero, spune.
- Tini și Jorge au fost împreună, vin de la aceași școală, începu Ruggero.
- Deci în clasa a 8-a au fost....? Zise Karol.
- Da, dar Jorge a înșelat-o și s-a supărat foarte tare și de atunci se tot ceartă, nu ai idee cât se ceartă pe zi, zise Ruggero trist.
- Știi ieri când ai plecat cu Tini și ea s-a întors după ceva? Îi spuse Ruggero.
- D-da, îi răspunse Karol puțin nesigură.
- Păi s-au certat, și....

   Ruggero se oprise dintr-o dată și se apropiase tot mai mult de Karol. Aceasta nu observă că în timp ce Ruggero îi povestea încă o ținea de mână. Răsuflarea lui Karol i se pori și inima începu să bată de parcă ar vrea să iasă din piept și din nou stomacul i se strânse. Lui Ruggero i se întâmplă la fel, dar continuă să se apropie de Karol din ce în ce mai mult, și mai mult când....