Am fost odată

<< 3 >>

   Fetele se întoarse la ușa inter-deschisă și văzură o femeie înaltă. De înaltă era înaltă, datorită tocurilor, logic, care aveam, își zise Karol, sută la sută 10 centimetri, poate și mai bine.

- Fetelor. ---zise femeia rece--- ce căutați aici?
- Păi doamna profesoara....--- profesoară!?, își zise Karol. Această femeie urma să le fie profesoară??!!!--- Noi...---continuă Martina--- vorbeam.
- Mă scuzați, dar nu v-am văzut la festivitate. Unde ați fost? ---i-o reteză profesoara serioasă---
- NU!!! ---zisera fetele într-un glas---
- Noi...---dădură Martina  să explice---
- Da, m-am prins, sunteți noi, povești de adormit copii. ---le zise profesoara plictisită--- clasa a 9-a?
- Da. ---zise Karol prompt---
- Sala 10, acum!! --- zise profesoara autoritar---

   Fetele ieșiră din încăpere cu capetele în jos, nevenindu-le să creadă cât de mult au vorbit.

- Karo...---șoptește Martina în drum spre sala în care le trimiseră profesoara--- nu pot să cred că am uitat de festivitate!!
- Nici eu, Marti...---îi șoptește Karol la fel de încef---
- Cum, Marti? ---îi răspunse fata cu o față de uimire---
- Tini! Asta e! Așa o să-ți zic! ---îi zise Karol cu o față de învingătoare---

   După câteva corturi pe coridor fetele ajunseră în sala numărul 10 în care, după câte se uitaseră fetele prin gaura cheii erau mai mulți elevi și o profesoară pe care Karol o vedea simpatică.
   
- Bună copii, scuzați-mă că am întârziat eh sunt...---profesoara se oprise și ochii îi rămase ațintiți spre ușă--- Aha, ---rostise profesoara zâmbind--- se pare că nu sunt singură întârziată. ---râse profesoara--- Intrați fetelor! Vă rog!
- Bună...---glasul lui Karol îngheța-se, era gata să-și ceartă scuze de la profesoara drăguță când îl zărise pe băiatul cu cohii maronii--- îmi, ăaăă...---se pare că și băiatul cu ochii maronii din a doua bancă în care era singur o zărise pe ea---
- Îmi pare rău, doamna profesoară, mie de asemenea. ---interveni Tini (Martina) văzând că Karol se pierduse---
- Da, asta voiam să zic. ---reuși Karol să zică într-un final uitându-se în pământ de rușine---
- Nu e nimic ---le zise profesoara blândă--- va rog luați loc, nici eu nu am ajuns de mult timp în clasă. ---profesoara le întoarse un zâmbet foarte prietenos---

   Ochii lui Karol erau în continuare ațintiți spre Ruggero. Îl vedea cum îi face semn cu mâna să se așeze lângă ea. Și deși o pare îi zice: "Du-te la Tini" , ochii o vedeau pe aceasta cum se așeza în a doua bancă lângă băiatul cu ochii verzi, Jorge, și părea să-i placă. Așa că Karol nu dorea să-i strice fericire și spre bucuria jumătății celeilalte care-i zice "Stai cu Ruggero" așa și făcuse. Se așezase în prima bancă lângă băiat.

- Bună! ---îi spuse băiatul în șoaptă când Karol s-a așezat---
- Salut! ---îi răspunse fata aruncându-i un zâmbet blând---

       Profesoara îi întrerupse când ridică puțin vocea pentru a se face auzită, iar pe cei din ultima bacă, care observă Karol, liceul sau școală ori profesoara erau doar un nor de ceață pe care-l poți tăia doar fluturând din mână așa că aceștia vorbeu fără nici o problemă. Un semn de respect era măcar să reducă volumul discuției când profesoara le aruncă o privire rece. Văzând că nu are nici o altă opțiune, profesoara ridicase voce și începuse:

- Bună ziua copii! Fiți puțin atenți va rog! ---aici se uită la cei din ultima bancă și le aruncare o ultimă privire de avertizare și aceștia tăcuse văzând seriozitatea privirei pe care le-o aruncă profesoara---
Vreau să vă anunț că eu o să fiu diriginta voastră, sper că, cât mai mult timp ---aici râse--- Ok, mă numesc Karmen, profesoara Karmen! Pentru voi dragi mei elevi, doamna dirigintă sau profesoară. Vreau vă rog să vă scoateți o foaie și un pix și să vă notați orarul ---aici copii scoase un sunet de "offf" după care profesoara continuă--- E doar unul provizoriu, dar după vă las acasă!
 
      La auzul acestor cuvinte care au ieșit din gura profesoarei Karmen copii au răsunat de bucurie așa că își scoase fiecare câte o foaie și începură să scrie ce le dicta noua lor dirigintă. Profesoara Karmen dicta încet și răspicat, mai și glumea puțin cu ei. În tot timpul în care profesoara le dictă orarul Karol mai schimba două vorbe cu Ruggero, cum ar fi: "Ce mai faci?", "Eu bine, tu?, "Super" sau Karol creă dialog doar pentru a distinge atmosfera "Ce a zis?", "Ai auzit asta?", "Wow", chestii foarte banale. După ce profesoara termină această le urmă o zi frumoasa în continuare și elevii ieșiră pe ușă. Karol ieși și ea la rândul ei și o așteptă pe Tini pe hol.

- Aici erai! ---striga Karol după ea--- Aaa, bună din nou Jorge!
- Salut! ---îi zise Jorge care era mult mai atent la Martina decât la cuvintele rostite de Karol---
- Ăăă, bună Ruggero! ---îi zise Karol curajoasă---
- Hei! De ce nu ai fost la festivitate te-am...---Fața lui Ruggero se înroși puțin---
- Te-a căutat! ---zise Jorge care părea că a ieșit din transa Martinei---
- Mda. ---îi zise Ruggero sec, aruncâdu-i o privire de-a dreptul iscoditiare lui Jorge---
- Ar trebui să plecăm, așa-i Karol? ---îi spuse Tini scoasă și ea din transă---
- Sa mergem! ---îi răspunse Karol rapid---

     După ce ieșiră din liceu și după ce Karol o sunase pe mama ei să vină după ea, Karol îi povestise totul Martinei despre băieți.

- Vorbești serios, chiar ți-a dat numărul lui? ---se uită Tini la Karol de parcă era un monitor---
- Dacă-ți zic! ---Karol scoase biletul și îl arătase---
- Ce romantic!! ---Tini făcuse ochii mari spre Karol ---
- Ce....

    Mama lui Karol ajunse și la vederea chipului mamei ei Karol tăcuse de parcă cineva o amenință cu moartea.

- Mama!! ---zise Karol cu o voce duioasă---
- Scuze că nu am ajuns la festivitate. --- zise mama ei direct--- Cum a fost?
- Plictisitor ---rostise fata direct--- plictisitor, ce-i drept.
- Ea e prietena...
- Ea e Tini...Martina! --- îi zise Karol speriată---
- Încânt...---începea mama lui Karol ---
- Da, și ea, hai să mergem! ---zise Karol rapid--- ne vedem mâine Tini!

     Însfârșit ziua se terminase. Însfârșit. Își zise Karol care era deja în pat gata să adoarmă. Oare avea să-l vadă iar pe băiat? Sau? Gata. Era timpul de somn, nu avea decât să doarmă și să vadă mâine.