Am fost odată

<< 2 >>

    Karol se întoarse repede pe călcâie și văzu un băiat cu ohii maronii care parcă sclipeau și cu un păr maro. Băiatul nu pătea să ajba mai mult de 14, poate 15 ani. Karol se pierdu câteva clipe în ochii lui superbi dar se gândi că e oarecum ciudat și deschise gură c-a să-l întrebe cum se numea:

- Ăăăă...--- din gura lui Karol ieșeau doar aceste cuvinte---
- Ăăă...cred că îl i-au ce pe un da! --- băiatul se apropie de Karol și-i puse geaca pe umeri---

       Karol nu observă celălat băiat cu ochii verzi care stătea lângă cel cu ochii maronii și deși era mai mare decât el, până când acesta îi dădu un ghiont amicului său mai mic de înălțime după ce se întoarse din spatele lui Karol.

- Auuu!!...adică, ăăă... ---băiatul se bâlbâia la fel ca Karol--- eu, eu...bună!
- Bun...ăăă! ---îi răspunse Karol speriată-
- Mă numesc Ruggero! Sunt nou pe aici, clasa 9-a, 15 ani!....ăăă, tu cine ești? ---îi zise băiatul făcându-și curaj---
- Eu, eu sunt Karol! ---îi zise fata direct--- și eu sunt nouă aici.
- Extraordinar ---îi zise băiatul cu ochii verzi--- mă numesc Jorge!
- Încântată! Eu sunt...
- Karol. Am auzit și eu să știi --- îi răspunse Jorge înainte ca Karol să mai rostească un cuvânt, și-i face cu ochiul---
- Foarte bine, ăăă, Karol, ăăă, ne vedem la ore! --- îi zise băiatul cu ochii maronii, Ruggero---

    Înainte ca Karol să mai rostească un cuvânt aceasta se pierduse iar în ochii băiatului și înainte ca ea să mai rostească un cuvânt băieții deja se îndepărtă de ea și au lăsat-o sigură uitându-se în depărtare cum pleacă.

- Nu, stai! Am uitat!! Geaca ta e la mine! --- îi striaga-se Karol din spate---

    Băieții au dispărut deja din vederea fetei așa că renunțase la idee de a fugi după ei în gândul că s-ar putea rătăci și nu ar mai găsi-o pe mama ei sau ieșirea din curtea liceului.

- Ce Doamne mai e și asta? ---își zise fata foarte surprinsă--- nu cred!!

   Se parcă că, când băiatul cel cu ochii maronii, Ruggero, s-a apropiat de ea nu doar i-a pus geaca pe umeri ci și în strecurase un bilețel în pantaloni de la blugi fără ca acesta să observe. Pe bilețelul misterios, de la noul, sau cel puțin așa spera, coleg de clasă scria: "Bună frumoaso! Acesta e numarul meu: 07********. Nu te sfii să-mi scri, sigur răspund! ;)"

- Ok, băiatul ăsta știe ce vrea, stai liniștit, sigur îți scriu! ---gândea Karol cu voce tare, și uitându-se parcă fermecată la bilețel---

   Își vârî din nou bilețelul în buzunar și plecă în căutarea intrării în liceu deoarece aceasta era undeva mai departe, undeva unde nu știa unde e. Nu dură mult până găsise intrarea deoarece pe ușă se vedea clar lipite mai multe anunțuri în legătură cu liceul.
Intră liniștită îl liceu și se plimbă în el. La un moment dat se gândea ce să facă.

- E doar 8:25! ---zise Karol cu glas tare ---

   Se pare că nu trecuse mult timp de la ultima dată când se uită la ceas, nu pierduse așa mult timp cu cei doi băieți sau rătăcind prin curte. Mai trebuia să treacă mai bine de o oră până la festivitatea de început de an școlar c-a după să poată să meargă acasă să se relaxeze cu o cană cu ceai în patul ei uitându-se poate la un film de groază. Karol se uita la ceas din minut în minut.

- 8:26.....8:27.....8:28....Ahhh, zici că e o eternitate!!! ---vorbea Karol de capul ei---

   Până la urma urmei plictiseală e plictiseală, iar pentru adoleșcenți asta e cea mai gravă boală. Karol își adună curajul și merse în sala cea mai apropiată de ea. Poate, poate găsește și ea pe cineva cu care să-și piardă vremea.

- Hei, e cineva pe aci? --- zise  fata cu un glas puțin răgușit deschizând ușa---
- Bună! ---se auzi un glas---
- Bună, însfârșit cineva! ---răspunse Karol foarte repede--- cum te numești?
- Eu, eu sunt Martina! ---îi răspunse voce puțin speriată---
- Eu sunt Karol! Încântată de cunostintă Martina! ---îi zise Karol fetei înâtinzându-i mână în semn de pace---
- Mă bucur de cunoștință ---îi zise Marina care acum îi schița un zâmbet---
- Și ce faci pe aici singură? --- spuse Karol fără ocolișuri---
- Păi bântui și eu pe aici până la 9:30. ---spuse fata râzând, iar Karol îi întoarse gestul---

    Fetele începută să vorbească. Karol simțea că se înțelege foarte bine cu Martina. Habar nu nu are cum dar din discuți despre școală, despre rochii, despre familie, vacanță de vară și câte și mai câte ajunseră la băieți.

- Ție cum îți merge cu băieții? ---zise zâmbind--- Adică, ---începură Martina când văzu față lui Karol care era ceva "cum?"--- îți place de cineva? Ai avut ceva iubiți?
- Ăăă....

    Înainte ca Karol să apuce să rostească un cuvânt și să înceapă să vorbească despre Ruggero și celălat băiat și cum de are numărul ei. Martina era din oraș, poate-l cunoștea. Ușa se deschise cu un scârțâit și fetele își întoarse capurile cu curiozitate.