Auzim clopoțelul cum sună și ne uităm unul la altul .Așteptăm să se golească clasa și să fim ,doar noi doi . Observăm că profesorul Kim se îndreaptă spre ușă și înainte să iasă se uită la noi cu un zâmbet tipic lui . Așteptăm să se îndepărteze de clasă. După câteva zeci de secunde dau glas idei mele geniale.
-Uite la ce m-am gândit, spun frecandu-mi mâinile. Sunt un fel de "tocilari" care ne-ar putea ajuta cu eseul ăsta tâmpit. Doar ca nu stiu daca sunt de acord .
-De ce sa nu fie de acord ?
-Paiii...Vezi tu care e treaba, spun uitandu-mă la peretele din spatele lui Jake amintindu-mi cele întâmplate si dându-mi seama de prostiile pe care le-am făcut.
-Treaba e că eu am fost cu doi dintre ei la o olimpiadă națională de matematică-fizică anul trecut, iar după terminarea ei a fost okay adică ne salutăm pe holuri și mai vorbeam din când în când. Dar după un timp am început să nu îi mai bag in seamă și mă prefăceam ca nu-i cunosc.
Încep sa ma joc cu degetele si sa imi fie din ce in ce mai rusine de lucrurile facu-te de mine.
-De ce , ma întreabă Jake curios.
-Anul trecut am facut parte dintr-un cerc vicios de fete . Problema era ca fetele erau doar niște fițe . M-au obligat să nu îi mai salut pe "tocilari " pentru ca îmi stric imaginea saluntandu-i pe ratații de tocilari, iti dai seama cat de tare mi-am putut păta "imaginea",spun cu sarcasm in glas .
-Aaa am inteles , spune Jake . Dar acum de ce nu mai vorbesti cu ele ?
-M-au folosit doar ca sa treaca clasa . Le făceam temele, le lăsăm să copieze la teste si asa mai departe , dar mi-am dat seama ca m-au folosit dor in vacanța de vară , cad treceau pe lângă mine și se purtau cu mine ca si cum aș fi invizibilă .
Spunând asta îmi aduc aminte de inca o persoană care ma lăsat balta, tata. O lacrimă încearcă să își facă apariția dar eu incerc sa o opresc . Dar până la urmă lacrima castiga , si isi face calea pe obrajii mei calzi . O sterg imediat si incerc oprirea celorlalte lacrimi care vor să își facă prezentarea pe obrajii mei . "Lupta" mea împotriva ascunderii sentimentelor este încheiată de vocea lui Jake, care poate nu a mai suportat sa ma vada cu lacrimi în ochi a doua oară pe ziua de astazi.
-Hai sa mergem, imediat se sună.
-Okay .
-Cum te-ai gandit sa vorbim cu foști tai tovarăși ?
- Păi m-am gândit că ar fi frumos sa mergem la ei in pauza de masă. Si avem o oară jumate sa discutam cu ei . Poate o sa ne ajute .
-O sa ne ajute . Avem nevoie de ajutorul lor .
-Așa e, spun îndreaptandu-mă spre ieșire.
Într-un final ajungem și la dulapiaore . Observ ca dulapul lui Jake e la o depărtare de 4 dulapuri față de-a meu . Imi i-ai cărțile de biologie și ne îndreptăm spre clasa .
-Câte ore mai avem până la pauză de masă, ma intreaba Jake .
-O oară. Mai avem fizică și după pauza mult aștepta, îi răspund cu un zâmbet pe buze.
-Am înțeles.
Ajungem in dreptul uși și intrăm în clasa exact cand se sună de intrare.
____________________________________
-Prima dată când am vazut-o pe profesoară de fizică am crezut ca e o scorpiei, dar până la urmă mi-am dat seama ca m-am înșelat . E foarte deșteaptă și tenace, spune cu entuziasm Jake.
-Stiu, îi răspund eu . Soțul ei predă matematică și fizică la Universitatea Kunkook. Și ea mai are inca ceva studii si mastere în fizică și chimia analitică.
-Waww, profesoară asta chiar e super.
Ii raspund doar cu un zâmbet si ne îndreptăm tăcuți către dulapuri . Mă gandesc cât de bine e sa vorbesti cu cineva care te accepta asa cum esti si nu incerca sa te schimbe . Imi pare asa de rau pentru ca m-am lăsat asa usor influențată de grupul ala . Și..
-Hanaaa , trezeste-te .
Il vad pe Jake fluturându-si mâna în fața mea .
-Daaa , îi răspund eu .
-Ce faci ? Visezi cu ochii deschisi ?
-Aaa, scuze. Doar ca ma gândeam ... cum sa ii abordăm pe foștii mei tovarăsi, da la asta mă gândeam.., mint cu nerusinare.
-Bine, daca tu spui . Acum hai pune-ți odată caietul ala in dulap ca trece pauza .
Atunci realizez ca eu inca sunt cu caietul in mână . Într-o fracțiune de secundă îmi pun caietul si penarul in dulap si închid ușa dulapului.
-Ce rapidă ai fost, exclamă Jake .
-Multumesc, îi răspund eu .
Ne îndreptăm spre cantină unde putem să luăm prânzul.
-Deci cum te-ai gândit sa-i abordez ?
-Paiiii... Să mergem la masa lor și o sa mâncăm cu ei si o sa-i rugam frumos sa ne ajute.
-Hana, vrei sa iti zic ceva?
-Ce?
-Nu știi să minți cum trebuie, spune Jake râzând.
- Nu e adevarat.
-Mhhh... raspunde el cu un aer de superioritate.
Îl îndrum spre cantină arandu-i cu degetul arătător direcția în care trebuie s-o ia . Într-un final ajungem in fața intrări. Deschid usa si ne îndreptăm spre bufet. Imi iau o tava si ma îndrept spre bucătăreasă.
-Bună ziua, ca de obicei, doamna Sok, spun cu un zâmbet pe buze.
-Bine, drăguță.
Îi plătesc si il astept si pe Jake sa isi achite plata.
-Se pare ca avem o vegetariană printre noi, spune Jake.
I-ar tu esti un carnivor înrăit.
-Okay, deci unde sunt "tocilarii" aia ,de care spuneai ?
-Urmeaza-mă.
Inima imi bate din ce in ce mai tare cu cat ne apropiam de masă lor.
CITEȘTI
Înfruntând inevitabilul
Adventure"Imi deschid ochii si observ ca tot in banca asta sunt si tot la ora de matematică " "O voce înceată imi spune :《Plecarea tatălui tău, te-a afectat ,dragă Hana》" "-Roaga-te la toti sfinții pe care îi cunoști, Jake, să se îndure de noi . Poate il p...
