Înfruntând inevitabilul

《Capitolul 3》

Ajungem in dreptul mesei lor si ma simt din ce in ce mai vinovată.
-Bună, spun eu stângenită. Putem sa ne așezăm?
-Desigur, spune unul dintre cei 3 băieți.
-Bună, spune Jake cu un zâmbet imens pe buze. Eu mă numesc Kang Jake. Iar voi sunteti ?
-Choi Mok, spune unul dintre ei care pare să fie mezinul grupului.
-Eu sunt Han Arum.
Îl analizez puțin si observ ca are trăsături frumoase si simetrice. Chiar e frumos. E mult mai dragut decât l-am văzut ultima dată. Își întoarce privirea într-o fracțiune de secundă spre mine simtindu-se analizat. Eu imi întorc privirea leger părând că nu m-am uitat la el ci la prietenul lui Mok, daca bine am reținut.
-Iar eu mă numesc Shin Hyo, spune ultimul de la masa.
Pe ultimi doi îi cunosc de la olimpiadă asa ca fețele lor imi sunt cunoscute , doar ca Arum s-a schimbat destul de mult în ultimul an. Un gând imi trece prin minte, aducandu-mi minte ca in grupul lor mai era inca o fata destul de draguta. Ce ciudat, cum de nu e aici?
Cugetele mele sunt întrerupte de vocea lui Mok.
-Iar tu cine esti, intreaba arătând spre mine cu lingura pe care o ținea în mână.
Dau sa ii răspund, dar sunt întreruptă de Hyo.
-Ea asta Park Hana, raspunde uitandu-se cu dezamăgire in ochi mei.
Atunci imi dau seama cat de tare i-a afectat indiferența mea de anul trecut. 
- Imi cer scuze, m-am lăsat influențată de cine nu trebuie. Iartați-mă, spun cu o dezamăgire profundă in glas.
-Te-am iertat deja, spune Arum. Nu te mai invinovații, nu mai ai de ce.
Auzind cele spuse parca o piatră mi se ia de pe suflet. Ma simt mai ușoară. Îi răspund cu un zâmbet uriaș, iar el imi întoarce gestul.
-Deci ce vă aduce pe aici ?
Imi îndrept privirea spre Hyo, care se pare ca nu are nici o umbră de mâhnire pe față. Se pare ca ma acceptat și chiar ma iertat, după prostia pe care am facut anul trecut. Ma simt asa de fericită.
-Pai, zice Jake, avem nevoie de ajutorul vostru.  Am întârziat la ora de istorie a domnului Kim.
-Dracoil nu? Așa l-a poreclit toata lumea din liceu, spune Mok. Cine ia dat porecla asta chiar nu a greșit deloc.
-Adevărat, încuviințează Jake. Ei și noua pentru că am întârziat doar 7 minute ne-a dat de scris un eseu de  40 de pagini despre Al Doilea Război Mondial și eseul trebuie scris de mâna. 
-V-ați cam ars. Aici chiar a exagerat adică totuși e prima zii de dupa vacanță ar fi trebuit să fie mai indulgent cu voi. Ce om mai poate sa fie, încuviițează Mok.
- Nu e om e un drac, serios de nu, raspunde Jake. Uite nu ati putea sa ne ajutati la eseu?
-Pai pe cand trebuie predat, intreaba  Kyo.
- Pe maine, în pauza de masă.
-Pai atunci in cazul asta va ajutam cu mare drag ,raspunde Arum.
- Imi cer scuze, dar eu nu ma bag in domeniul istoriei, spune Mok. Chiar nu imi place de loc.
-Atunci o sa va ajutam doar noi doi , raspunde Kyo. Spre sa il terminăm destul de repede.
Ma uit mirată la ei si imi dau seama cat de oarba am fost.  Cat de indiferenta am fost. Ei sunt asa de buni cu noi, în ciuda lucrurilor pe care le-am făcut anul trecut. Sunt atât de recunoscătoare față de gestul de amabilitate pe care l-au făcut.
-Vă mulțumesc. Chiar conteaza foarte mult pentru mine.
Se uita la mine si imi raspund doar cu un zâmbet sincer. Simt ca aici imi este locul cu niște oameni care ma inteleg si ma iartă chiar dacă l-am intors spatele.
Ma uit la ceas si observ ca s-a scurs o ora de la începutul convorbire si eu nici nu am apucat sa mănânc nimic . Ma pun sa mănânc si in 10 minute sunt gata. Mai avem doar 20 minute din pauza asa ca incerc sa fiu cat mai cooperativă cu timpul care trece, încercând să nu mă mai fure si de astă dată.
-Băieți mai avem doar 20 de minute asa că nu aș mai vrea sa produc disconfortul de a mai întârzia si la ora ca urmeaza, asa ca la cine întâlnim ca sa facem eseul ?
-La mine, raspunde Kyo. Stau aproape de liceu asa că nu am mai pierde atâta timp. Si mi-ar face plăcere să facem proiectul la mine acasă, în plus sunt singur si nu imi place sa fiu singur.
-Atunci e perfect, eu sunt de acord. Voi ce ziceți, imi îndrept privirea spre Arum si Jake.
-Suntem de acord, răspund aproape in acelaș moment.
-Okay. Asa ramane ne vedem in fața liceului și vom merge împreună.
-Bine atunci băieți ne vedem după ore, spun in timp ce mă ridicam de la masa, iar Jake urmandu-mi miscarea.
-Pa, spun fluturând din mâini.
-Ne vedem după ore, spune Jake.
Ne îndreptăm spre ieșire si ne îndreptăm spre dulapiaore, ca sa ne luam cele necesare pentru ora care urmează.