FROM THE BEGINNING - - OUR STORY

Capitolul 2

~ Conversatie Tel~

- da mama, sunt bine! Am fost la audiție.

- Oh, sper ca veți trece, chiar îmi doresc sa fiți o trupa, stiu ca asta era visul tău de mica.

- stiu mama și eu îmi doresc asta. Vom afla mâine abia rezulatete.

- bine, sa îmi trimiți un mesaj când va duceți acolo. Te iubesc scumpo! Aveti grija de voi și sa mâncați bine.

- și eu te iubesc mama, spunei tatei ca îmi este foarte dor de el. Va iubesc mult, aveți grija de voi.

- papa, scumpo. Spuse mama.

- pa, mamă.

~ Conversație închisă ~

Off, de ieri și eu și fetele suntem stresate încontinuu. Părinții tot își fac griji pentru noi sunândune azi toată ziua. Chiar îmi este foarte dor de ei. Ii vizitez de vreo 2 ori pe an și tot le duc lipsa. Părinții mei locuiesc în Thailanda iar eu am plecat în Australia la varsta de 18 ani , acum 3  ani mai exact. Cum am ajuns aici nu am avut pe nimeni pana când am dat de fete la facultate de atunci locuim toate patru împreună și suntem ca niște surori. Jisoo a veni din Coreea, Rose sa mutat aici la vârsta de 12 ani dar parinții ei sunt coreeni. Iar Jennie a venit în aceiași perioadata ca și mine și Jisoo tot din Coreea deși ea a locuit 5 ani înainte în Noua Zeelanda.
Fetele știind toate coreeana m-au învățat și pe mine dar cel mai mult ma ajutat cursul de coreeana pe care l-am făcut. Acum pot spune ca vorbesc foarte fluent coreeana. Noi vorbim în casa când coreeana cand engleza și asta e ciudat. Deși limba mea natala e thailandeza simt cum limba coreeana e prima.

- Lisa, vino sa mănânci! Spuse Jisoo.

- vin acum! Spun și cobor la bucătărie unde se aflau și restul fetelor. Ce se da bun de mâncare pe aici? Spun eu.

- am făcut supa coreeana.

- uuu, suna bine, spun eu salvând deja.

- pofta buna! Spune Jennie.

- la fel, spun eu deja mâncând.

- yaa, Lisa ți-am spus sa nu mai vorbești cu gura plina. Spuse Rose.

- dada, spun eu continua sa mănânc. Ce ziceți de o vacanta? M-am plictisit sa stau în casa.

- mâine așteptăm răspunsul iar tu te gândești la vacanta? Spuse Jennie nervoasa.

- ahh, am uitat, spun eu trista.

- dacă e sa fim acceptate vom pleca în Coreea cu ei.

- serios? Spun eu. Credeam ca asta se va întâmplă la câteva luni distanta.

- asa am crezut și eu, dar am primit un mesaj azi dimineață în care spunea ca dacă e sa fim alese va trebui sa plecam cu ei direct în Coreea unde vom locui.

- waaa, asta suna minunat, spun eu.

- daa... Nu știu ce sa zic, spuse Rose cu fata trista.

Lui Rose ii era greu sa se despartă de familia ei mai ales de sora ei, ele fiind foarte apropiate. Rose nu a mai fost niciodată departe de familia ei și ii vine foarte greu dacă va trebui sa plecam.

- Rose, nu uita ca nu vei fi singura. Spuse Jisoo atingândo pe umăr.

- asa e, vom rămâne împreună. Spuse Jennie zambindui. Nu uita ca asta e visul tău care poate va deveni realitate, mai adaugă ea.

- aveti dreptate, important e sa fim toate împreună, asta este visul nostru pe care va trebui sa îl facem realitate, spuse Rose zambindune și ea.

~ A doua zi~

- sa afișat lista! Spuse Jennie emoționată.

- o doamne, spuse Jisoo abia mai respirând.

- FETELOR!!! spune Rose. AM FOST ACCEPATE!! Spuse ea începând sa plângă.

- CE??? Spunem noi. Începând și noi sa plângem.

- nu pot sa cred, spuse Jennie așezându-se pe jos plangand.

Eu și Jisoo mai verificam odată lista și vedem ca Rose avea dreptate. Nu îmi vine sa cred. Dintre atâția oameni doar noi și încă vreo doi băieți am fost aleși.

- dar cum? Spuse Jennie ridicându-se de jos.

- cei care ați fost selectați va rog sa veniți după mine.

Zis și făcut, împreună cu fetele și ceilalți doi băieți l-am urmat pe acel om care ne-a spus sa așteptăm într-o camera. După câteva minute își face apariția Yang Min-Suk directorul de la YG Entertainment.

Toti ne ridicam în picioare și facem o plecăciune pentru a-l saluta.

- incantat sa va cunosc pe toți, spuse el și se așeza pe scaunul ce se afla în fata noastră. Dintre toți v-am ales pe voi pentru ca sunteți ce-i mai talentați. După cum bine știți ați fost anunți ca cei care vor fi acceptați vor trebui sa plece în Coreea. Asa ca mâine noi vom pleca de aici spre Coreea. Va trebui sa părăsiți Australia și știu ca va este greu dar asta e știați ca vor fi consecințe grele. Va aștept la aeroport la ora 12:00 sa nu intarziati. Are cineva ceva de obiectat? Sau vrea sa renunțe?

Toti dam din cap în semn negativ iar apoi ne luam politicos la revedere.

*

- ma duc sa ii sun pe ai mei, spuse Rose plecând la ea în camera.

- credeți ca va fi bine? Le spun eu fetelor.

- se va obișnui, plus ca nu o sa se simt singura acolo, doar vom fi împreună. Nu are de ce sa își facă griji. Spuse Jisoo.

- sa speram, spusei și eu.

Fiiecare din noi ne-am anunțat părinții iar apoi ne-am apucat de împachetat bagajele. Maine va fi o zi grea. O zi în care ne vom lua rămas bun de la Australia, unde am avut pare de cei mai minunați ani aici alături de aceste fete.