Zhavia

3

  ''-Uita-te in ochii mei, Zhavia!

  -Nu o pot face, Xavier! Uita-te la mine, nu stiu sa fac o argumentare pentru ora de literatura, chiar crezi ca as putea face fata unui concurs de dezbateri?

  -Hei, ma uit la tine. Stii ce vad in ochii tai? O sclipire, este asemanatoare stralucirii unei stele. Sunt fascinat de spatiu, iar tu stii asta, cum si eu stiu ca esti invincibila, esti mai mult decat un corp ceresc ce asteapta ca soarele sa ii ofere lumina, tu insati esti sursa de lumina, Zhavia si poti face orice, scumpo, poti sa alegi sa le oferi oamenilor o parte din caldura si frumusetea ta, oferindu-le o pata de culoare vietii lor anoste. O sa reusesti sa o faci!''

   Puteam s-o fac sau cel putin speram acest lucru.

  Imi tot repetam acest lucru in minte pentru a imi face curajul sa cobor din aceasta masina si sa merg la noul meu liceu, dar nu voiam, preferam sa raman aici sau sa ma intorc acasa. Am venit cu Savas pana aici si m-a speriat putin cu descrierile colegilor lui care nu par foarte prietenosi. Desi eram in aceeasi clasa cu el, nu il credeam in stare sa incerce sa ma ajute ca sa ma integrez, iar eu faceam parte dintr-o alta lumea, una mai normala si nu atat de superficiala.

  Am coborat din vehicul, un prim pas era deja facut, chiar daca fusesem obligata de Savas sa o fac, pentru ca dorea sa blocheze masina si sa mearga la ore. M-a luat de brat imediat ce am simtit asfaltul sub picioare si credeam ca am o oarecare stabilitate si nu voi lesina din cauza emotiilor, desi speram sa nu observe acest lucru de care ma rusinez teribil in aceste momente. Ma privea in ochi, adanc, ca si cum ar incerca sa isi dea seama ce este in neregula cu mine. Mi-am amintit de Xavier atunci, pot spune ca modul se a ma analiza al fratlui meu vitreg semana cu cel al fostului meu prieten, fiind aproape identic, dar diferenta era una clara, cel din fata mea purta o ura imensa in ochi, una care era indreptata spre mine, iar celalalt ma iubea, se uita la mine ca si cum as fi centrul universului lui, ceea ce era un sentiment fantastic, pentru ca si el era baza lumii mele si era una foarte stabila si frumoasa.

 -Haide, Zhavia, e doar un liceu. Daca nu ai curajul sa intri acum in acea clasa si o sa intarzii sa stii ca atunci chiar toate privirile vor fi asupra ta si ultimul lucru pe care ti l-ai dori in prima zi este sa fii analizata pana la cel mai mic detaliu, de la faptul ca nu ai manichiura facuta si ca bratara pe care o porti zici ca e veche de ani de zile pana la frica care iti invaluie chipul. Majoritatea elevilor de aici sunt copiii unor afaceristi celebri care stiu sa cunoasca un om de prima oara cand il vad si draga mea, nu vreau sa te vad intr-o mini-depresie chiar de dimineata, pentru ca daca nu le poti face fata unor copii, atunci la intalnirea de diseara cu restul familie o sa fii pierduta total, in intuneric. L-ai cunoscut vreodata? Intunericul acela profund care stii ca iti ia ultima farama de viata din suflet?

  -Presupun ca da si cred ca tu ai cunoscut acel intuneric mai bine decat mine.

  A inceput sa rada si nu intelegeam de ce, apoi a stat cateva secunde sa ma priveasca si era o privire pe care o uram. Era superioara si compatimitoare, ca si cum as fi un copil in fata lui.

  -M-am nascut in el, Zhavia si am reusit sa ies la suprafata, esti inca un copil si nu stiu cat vei rezista in acest oras. Acum mergi, daca ai putut sa intri intr-o casa in care se afla mama mea, clar poti sa intri intr-o cladire plina cu persoane de varsta ta.

  Am inceput sa fac pasi alaturi de el, corpul meu il urma in mod automat, deoarece mintea mea incerca sa faca o analiza simpla asupra acelor cuvinte. Semanau cu cele spuse de domnul Mendoza, dar erau formulate intr-o alta maniera. Nu intelegeam insa ce este in neregula cu aceasta familie, de ce era asa de prinsa in probleme si de ce unul considera ca s-a nascut intr-un razboi, iar celalalt in intuneric. Nu stiu ce viata a avut Savas in acea familie, dar nu stiu nici modul in care a trait inainte, pentru ca el nu este fiul biologic al lui Alfonso, ceea ce inseamna ca a avut un trecut inainte de el, unul nu prea frumos si destul de intunecat, dar aceasta nu era problema mea. Atata timp cat intre mine si fratele meu vitreg n exista vreo legatura anterioara, nu am de gand sa ma apropii prea mult de el.