Eu cu El în maşină; miezul nopţii, pustietate (un loc absolut minunat de unde noi vedeam tot oraşul dar nimeni nu ne vedea pe noi), cerul plin de stele, muzică pe fundal, cu alte cuvinte o seară perfectă (de tip “American movie”) cu un El (o veche “iubire” neconsumată din liceu).
Dintr-o dată sună telefonul, El se uită la mine, se uită la telefon, ezită, nu răspunde.
Eu : De ce nu ai răspuns? Poate era ceva urgent din moment ce a insistat atâta!
El: E una din Italia care mă tot bâzâie!
Eu tac şi închid ochii; nu-l văzusem pe tip de vreo 4 ani şi nu avea de ce să-mi dea explicaţii, sincer, nici nu mă interesau.
Între timp, el mi se confesează, că are o relaţie de 2 ani cu o EA din Italia, dar că e foarte greu din două mari motive:
Unu -
Pe El l-a rănit foarte tare o Ea înaintea Ei
Doi –
Părinţii actualei nu îl acceptă pentru că i-au pus eticheta de “bagabont” (expresia lui )
Hmmm… oare de ce? Mă întreb eu, cunoscându-i reputaţia!
Eu, fată buna… la suflet, îl sfătuiesc, îi spun că dacă ţine cu adevărat la EA sau măcar crede un pic în relaţia asta (care o fi fost ea ?) să lupte.
El: Da… da… da…
Şi nici nu termină bine de zis ultimul “da” că sună iar telefonul.
Eu: Răspunde, te rog!
El: (foarte dulceee ca aproape că mi se făcuse greaţă) ï Daaa… viaţa mea!
Ea: Viaţa mea, puiu meu! Ce faci iubire? Unde eşti? De ce nu mi-ai răspuns?
El: Aaaa.. da… dormeam, viaţa mea!
Ea: De ce mi-ai dat BEEP azi? Ştii că nu mai am credit deloc? (începe să plângă)
El a pus telefonul pe speaker din momentul acesta, nici acum nu îmi explic de ce???
Ea: Ştii că în fiecare zi încarc câte 10 euro ca să vorbesc cu tine, tu de ce dai doar BEEP-uri?
Şi cică Ea îl “bazâia” pe El, cred că mi-a scăpat ceva din poveste!
El: Păi cine e viaţă ta, pisy? Dacă nu mă suni pe mine, atunci pe cine? Şi nu fi rea… că ţi-am trimis mesaje!
Ea: Da viaţa mea! Da’ tu eşti acolo de două săptămâni şi eu sunt singură aici! Sigur eşti în pat? (fata chiar plângea)
În afară de faptul că mă disperaseră cu alintătura “viaţa mea” , mi s-a făcut foarte milă de EA.
Nu ştiu ce îi făcuse, dar era clar că pentru Ea nu mai exista “voinic” ca El.
El: Normal că sunt în pat viaţa mea! Cum aş putea să te mint eu pe tine?
Ea: Da, aşa e viaţa mea! Iartă-mă si… te sărut că mi se termină creditul!
El: Bine viaţa mea! Hai că îţi mai dau eu BEEP, să ştii că mă gândesc la tine!
Hai să fim serioşi oameni buni (şi nebuni)! Când cineva se gândeşte la tine, îţi dă un sms sau un amărât de telefon, oricât de “sărac” în credit ar fi.
Vreau să subliniez încă odată ca nu este vorba despre mine, ci de ceea ce văd că se întâmplă în jurul meu, lucruri din care aş vrea ca şi alţii să înveţe ceva.
Una peste alta, a fost o situaţie destul de neplăcută şi pentru mine, ştiţi ce mi-a zis El după ce a închis telefonul?
“Ce te uiţi aşa scârbită la mine Crezi că noi doi n-am fost niciodată de partea cealaltă a telefonului???”
Trebuie să recunosc că m-a lăsat fără replică (deşi nu îmi convenea că se putea să aibă dreptate) şi Restul a fost tacere…
