O dată-n viaţă... -pauza pana la terminarea lui Alexis-

Capitolul 4

-Victoria Hammes-

Dimineaţa m-am trezit mahmură, dar nu pentru că băusem ci pentru că îmi era foarte somn şi vroiam să mai stau în pat. Viaţa mea, destul de nasoală, a devenit şi mai mult urâtă: sunt „arestată la domiciliu" - nu am voie să ies din casă pentru o lună, excepţie făcând şcoala şi trimisul după alimente doar pentru că mă ofer voluntară - neavând acces la calculator sau la telefon, doar pentru că „mama mea scumpă şi dragă" a făcut show acum cinci zile.... Da, a făcut show-ul acela idiot şi acum tot eu sunt cea care suferă.

-Victoria Hammes, trebuie să vorbim, am spus pe o voce piţigăiată vrând s-o imit pe a tatălui meu.

Pe naiba! Trebuia să ştiu că e rost de o pedeapsă, dar Paul nu m-a pedepsit în viaţa lui şi acum.... Trag de pe urmele făpturii ăleia „plăpânde" că se dă ea victimă, dar tot eu am picat de fraieră că am încercat să o las să mă ajute, însă am tras şi o concluzie: să nu laşi garda jos în faţa duşmanului pentru că nu ajungi bine.

M-am învârtit pe spate şi mi-am dus mâna dreaptă deasupra ochilor. Urăsc lumina! Urăsc primăvara şi urăsc când nimeni nu mă ascultă! Şi Claiton.... îl urăsc şi pe el doar pentru simplul fapt că există, a încercat să mă facă de ruşine la petrecere şi nu pot să-l iert pentru acest fapt. Iar Alex, săracul, l-am lăsat aşa de rapid în faţa casei lui încât nu a mai putut spune absolut nimic, dar nici că a întrebat, a stat cu mine toată seara şi a dansat când am avut chef. Nu-i înţeleg schimbarea bruscă de personalitate şi....

-Hey Viky, mi-a spus Alex atunci când răspundeam la telefonul fix de pe hol. Nu te voi întreba ce faci pentru că deh, eu nu-s aşa şi te voi invita diseară la o super petrecere la tipul acela Mark. Vrea să o dea din simplul fapt că a împlinit un an cu prietenă-sa plus că va fi tutun şi alcool din acela de care ne place. Nu-mi spune că nu vii pentru că nu te cred! Te aştept lângă copacul din spatele casei şi ai grijă să vii, nu accept un refuz!

A închis atât de rapid încât n-am putut să-i spun un cuvând, să-l refuz zicându-i că nu vin doar pentru faptul că vreau să fiu fată cuminte şi, poate, să mi se mai scurteze pedeapsa, dar cine-i ascultă pe ai mie? O să merg şi asta va fi cea mai tare seară! Părinții mei sunt plecaţi o săptămână din oraş iar eu, ca o fată cuminte şi ascultătoate ce sunt, nu am fost deloc la şcoală riscând să fac absenţe. Judecând după agitaţia ce se auzea în telefon, Alex era la teroare şi mă bucură faptul că a avut bună-voinţa să nu mă întrebe ce am păţit. Nu m-am îndepărtat bine de telefonul fix că a început să sune din nou, era Paul. Am stat am stat şi am numărat cam de vreo trei apeluri şi m-am hotărât, într-un final să-i răspund:

-Hey pui, îmi spuse pe tonul acela de „te iubim dulceaţă, să fii cuminte și vezi să nu faci vreo prostie pentru că va fi vai și amar de curul tau" şi am ignorat acest detaliu, am vorbit cu diriginta şi i-am spus că nu vei merge la şcoală azi din cauza faptului că eşti răcită.

Partea frumoasă a acestei dimineţi este faptul că ei chiar m-au crezut aseară. Am inventat o scuză penibilă că am un început de răceală, mă doare în gât şi avusesem la şcoală febră, chiar le-am spus și că mă doare capul de simt că leşin, dar toate astea pentru faptul că vroiam să-mi petrec ziua acasă, singură. Scorpia aia oxigenată nu mă crezuse, dar faptul că am stat un ceas în baie unde, după ce am făcut duş, era o căldură insuportabilă de era să dau pe spate şi nu mă mai vedeam în oglinzi, m-au controlat şi au văzut că am „febră".

-Mulţumesc tati!

Conversaţia noastră s-a încheiat chiar înainte să-i spun „Pa!" dar pot să dau o striclă de Jack Daniel's pentru faptul că blonda l-a chemat şi i-a ordonat, practic, să închidă telefonul. Femeia aia îi vrea doar banii, de când a apărut ea totul s-a dat peste cap şi chiar a apărut şi micuţul Edy pe care îl urăsc doar din simplul fapt că vine din pântecele ei și pe care l-au luat în această mini-vacanţă.