Anda și Miruna

148 11 8
                                    

Din nou școală.Vreau să vină vara odată,simt că nu mai suport să mă trezesc in fiecare zi la 7:30.Urăsc meditațiile.
Acum trebuie să mă îmbrac cât mai repede și să merg la meditații la franceză.Mă obligă mama pentru că nu prea îmi place și nu mă pricep,am niște note cam proaste.

După ce ies de la meditații merg spre școală.Când intru în curtea școlii simt cum cineva îmi mângâie spatele.Mă întorc și văd că era Selly.
Mă ia forțat de mână și mă duce în spatele școlii.

-Vreau să te simt.îmi spune el apoi mă sărută apăsat.îi îndepărtez de lângă mine,apoi mă retrag din sărut.

-Ce tot faci?îl întreb eu.

-Nu am voie să-mi sărut iubita,sau ce?mă întreabă el.

-Nu,pentru ca ești nesimțit.îi răspund eu.

-Adică?

-Adică m-ai lăsat baltă.îi spun eu.

-Nu te-am lăsat baltă,am avut niște chestii de făcut.

-Ce chestii,mă rog?întreb eu.

-Nu vreau să te bag în astea,ok?E pentru binele tău.îmi spune el.

-Dacă nu ai încredere în mine..îi spun eu iar acesta se apropie de mine și mă sărută lung.

-Am încredere in tine,dar prefer sa nu te bag în combinațiile mele,ok?îmi spune el când ne desprindem din sărut.

După asta am plecat fără să mai spun ceva.Nu știu ce să fac.Uneori încep sa cred în vorbele mamei,și în faptul că e o influență proastă.Dar nu mă pot despărți de el.Nu mă pot despărții de aerul lui sexy,de zâmbetul ăla nebunatic,și de săruturile lui flămânde.Îl iubesc ca proasta,chiar dacă uneori mă face să cred că pentru el sunt doar o distracție.

Am intrat in școală și dau din greșeală peste două fete.Îmi ridic privirea asupra lor.Nu credeam ce vedeam cu ochii.Erau Anda și Miruna,fostele mele cele mai bune prietene din generală.De când sunt la liceu nu ne-am mai vazut absolut deloc.Ele două s-au dus la alt liceu împreună,iar eu la acesta.Mă bucur așa de mult să le văd aici.

*Anda:*

*Miruna:*

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

*Miruna:*

-Anda,Miruna!spun si le iau în brațe

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Anda,Miruna!spun si le iau în brațe.

-Nu pot să cred că te văd,Eveline!Ne-ai lipsit tare mult.îmi spune Anda.

-Și mie mi-ați lipsit,enorm.

-Cum îți mai e viața,gagico?mă întreabă Miruna.

-Să zicem că e ok.îi zic eu.

-E doar ok?mă întreabă Anda.

-Da,pentru că am niște decizii de luat în legătură cu iubitul meu.le zic eu.

-Mhm,cu Șelaru,ca să înțeleg.Deci mi-am gasit prima victimă îl liceul ăsta.O să-l snopesc în bătaie.zice Miruna strângând din pumn.

-Liniștește-te,Miruna.Mă descurc.îi zic eu.

-Cum zici tu.îmi zici Miruna.Dar dacă ai nevoie de mine îmi dai un mesaj și treaba e ca și rezolvată.

Voiam să îi mai zic ceva dar au apărut Muntenii.Chiar nu voiam să îl privesc pe Cristi în ochi,mă doare inima când îl văd.
Îi văd cum se apropie și vin spre fete.Mă uitam nedumerită.

-Fetelor.zice Vlad și le ia în brațe pe Miruna și Anda.

-Voi..vă cunoașteți?întreb eu.

-Da,ne-am întâlnit pe drum.Ei ne-au arătat unde e liceul,noi ne cam pierdusem.zice Anda.Dar voi,vă cunoașteți?

-Pai ei au fost cei mai buni prieteni ai mei până să am incidentul.spun eu și brusc îmi amintesc că trebuie să le spun și fetelor.Și dacă vă întrebați,da,mi-am amintit tot.

-Serios?întreabă Miruna mirată.

-Da.Cu ajutorul lui Cristi.spun eu și mă uit la el.Continua să se uite în jos,parcă rușinat,și se juca cu fermuarul de la geacă.

Nimeni nu spune nimic preț de câteva secunde apoi clopoțelul sună.Băieții vor să plece,dar eu îl trag de mână pe Cristi cu toată forța.

-Fetelor,mergeți în clasă,vin și eu imediat.Cristi,te rog,rămâi puțin.
Fetele pleacă în clasă iar eu și Cristi rămânem singuri pe hol.

-Cristi,te rog iartă-mă..Nu mi-am dat seama că te voi răni în vreun fel.

-Nu trebuie să te scuzi.Eu am fost prost.Trebuia doar să tac și atât.spune el și dă cu piciorul în perete.

-Cristi,te rog,nu fi așa eu țin enorm la tine.spun și încep să-mi curgă lacrimi pe care nu puteam să le stăpânesc.

-Hei,Eva,te rog,nu plânge.spune și se apropie încet de mine și îmi șterge lacrimile.

Nu știu cum,și de ce,dar când eram cu el mă simțeam protejată și în siguranță.L-am luat în brațe din instinct apoi mergem spre clasă.Când vrea Cristi să deschidă ușa clasei îi întorc capul spre mine și îl sărut scurt.Nu știu ce m-a apucat,pur și simplu am făcut-o..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Feb 14, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Doar un copil.//w Selly și Cristian MunteanuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum