Alegerea Louisei

Prolog

I. Întregul corp decisese să o trădeze. Împungând, respirând, transpirând. Iar el continua să certe echipa de producţie, în timp ce Louise se chinuia să-şi strângă picioarele pentru a grăbi orgasmul. Numai vocea lui impunătoare, inundându-i timpanele, îi gâdila pielea; îşi imagina degetele lungi, perfecte, desenând hărţi ale unor lumi necunoscute de-a lungul braţului său, alunecând nestingherit de-a lungul umărului. Un zâmbet i se întinse pe chip, iar ochii albaştri străluciră voioşi în semi-întunericul sălii de şedinţe.

Marius continua să acapareze întreaga audienţă, dar înţelesul cuvintelor sale nu ajungea până la femeia care plonjase în fantezia care îl cuprindea pe directorul tehnic al companiei pentru care lucra de aproape doi ani. Îi urmărea fascinată mişcările fluide, rotirea perfectă a umerilor săi în timp ce se întorcea către imensul ecran, evidenţiind punctele în care era nevoie de muncă suplimentară. Braţele sculptate, ai căror muşchi se încordau sub mâneca apretată a cămăşii albe, şoldurile puternice, îmbrăţişate de materialul moale al pantalonilor bleumarin, stârnind în Louise sentimente pe care încercase luni de zile, disperată, să le înăbuşe.

Îl remarcase din primele zile. Intrase în biroul ei, o salutase, apoi o întrebase cum se acomodase. Louise zâmbise tâmp, fascinată de ochii lui albaştri şi de surâsul ştrengar, agăţat într-un colţ al buzelor. De înălţimea lui herculeeană care trona peste forma ei feminină şi de mirosul acela, tipic masculin, nemascat de nici un alt parfum sintetic. Pe măsură ce lunile se derulaseră, iar femeia ajunsese, vrând-nevrând, să lucreze cot la cot cu el, învăţase să-i recunoască stările de spirit după modul în care umerii lui Marius se aplecau înfrânţi în faţa oboselii sau, din contră, după cum îi căuta privirea într-o mare de oameni, aşteptându-i confirmarea. Putea să o frângă cu o simplă vorbă şi, totuşi, niciodată nu mersese mai departe de a-şi apropia propriul trup de a-l ei şi a-i inhala aroma părului bogat.

Sprâncenele Louisei se uniră nervoase deasupra frumoşilor ei ochi verzi. Trecuseră doi ani – doi ani afurisiţi şi teribil de lungi – în care singura atingere fusese o strângere de mână în ziua în care făcuseră cunoştinţă şi un sărut fugar pe obraz, la una din petrecerile corporaţiei, când ea fusese mult prea ameţită pentru a înregistra evenimentul. Abia târziu în noapte, în confortul apartamentului său, femeia simţise arsura buzelor lui pe piele şi sentimentul inexplicabil că ratase şansa pe care şi-o dorise din clipa în care îl văzuse. Încercă să se concentreze asupra vocii sale, lăsându-se purtată înapoi în lumea reală, scuturându-se de senzaţia aceea egoistă, ca şi cum doar ei doi s-ar fi aflat în încăpere.

Bărbatul continua să vorbească despre dezvoltarea unei noi linii de producţie şi nevoia de implicare a tuturor specialiştilor, iar Louise remarcă – pentru a mia oară numai în luna aceea – faptul că Marius era un profesionist, aproape un chirurg al meseriei sale. Cuvintele sale formau fraze perfecte, colorând lumea lor industrială cu tonul aspru al părintelui care-şi ceartă copii atunci când nu fac ceea ce li s-a spus. Femeia îşi mută picioarele, acum amorţite, nemairezistând presiunii formate între coapse. Ar fi putut să o facă să termine numai vorbindu-i, dar femeia găsea deosebit de plictisitoare – şi implicit, lipsită de orice urmă de pasiune – şedinţa la care era obligată să participe lună de lună.

Se foi în scaun, întrebându-se cât mai trebuia să îndure tortura de a-l avea în faţa ochilor, obiectul dorinţei sale ascunse de atâta amar de vreme, şi să nu poată întinde braţele înainte, să-l atingă. Să-i întoarcă fiecare cuvânt înapoi cu nebănuita fervoare a amantei ignorate, să-l şfichiuiască cu fiecare vorbă pe care i-o aruncase că nu este suficient de bună în ceea ce face, că nu munceşte îndeajuns, că nu se dedică slujbei. O, Doamne, îl ura!

II. Îşi lăsase părul să alunece pe spate, trecându-şi de câteva ori degetele prin buclele castanii, forţându-şi în scalp senzaţia aceea răcoritoare a unghiilor zgâriindu-i pielea. În încăpere lumina izvora crepusculară dinspre lampa aflată pe marginea noptierei, iar faptul că el nu se ascunsese încă sub aşternuturi pentru a-i încălzi patul o făcu să-şi reconsidere decizia de a se culca cu el în seara aceea. Relaţia începuse deja să se tărăgăneze, iar ceea ce o nedumerea pe Louise era tocmai starea aceea de confort care se aşternuse între ei. Nu locuiau împreună, dar făcuseră schimb de chei în urmă cu câteva luni, iar de atunci, ceea ce începuse ca sex ocazional se transformase treptat într-o relaţie stabilă. Doar că încă nu discutaseră aspectele şi implicaţiile unei astfel de relaţii asupra vieţilor lor profesionale.