Meeting with destiny (My hero academia)

"Sti..? S-ar putea sa mă îndrăgostesc de tine.."

Ce s-a întâmplat... ? Sa fug după el... ? Nu.. nu am de ce... . Am spus adevărul.

Aici erai..deci ai căzut când am căzut și eu? Sau atunci când m-am asezat pe banca..
Telefonul zăcea intre bordura și piciorul băncii.
Când am dat sa îl deschid am rămas surprinsă. Nu voia sa se deschidă.
- Asta-i buna... . Ar trebui sa merg in sala, sigur Kaminari mă așteapta.
Ajunsă in sala nu știam pe unde s-o apuc. Lumea s-a răsfirat către ieșire iar eu nu mai puteam intra. Sa o iau prin spate?..
"INTRARE INTERZISĂ CELOR NEAUTORIZAȚI"
Acum doua greșeli intr-o zi nu strica... . Am intrat. In fata mea se prelinse un hol lung cu o singura ieșire. După ea am dat peste un hol cu doua direcții. Am ales dreapta. In depărtare se auzea apă curgând. Dușuri? Aici trebuie sa fie. Înaintam fără reținere într-un pas vioi pe culoarul gri al unui lemn de alun ce strălucea in lumina neoanelor agățate pe o parte și de alta a holului. Mai aveam puțin și luam colțul când m-am izbit in cineva.
- AUCHI!..
- HEI TU ce faci aici.... Hikari?!
- Kaminari! Chiar pe tine te căutam!
- Te-am sunat de 5 ori și ți-am făcut și spam de mesaje.. mă ignori?
- NU! Telefonul s-a stricat și.. și nu am făcut-o intenționat! Pe cuvânt.
Zâmbetul i-a revenit pe fata iar ochii ii sclipeau ca prima dată când l-am întâlnit.
- Ce mă bucur Hikari!! Credeam ca mă igonori.
- De ce as face asta?
- Ei bine mi se spune cam des ca sunt enervant deci înțelegi ce vreau sa spun.
- Nu ești enervant, îmi pari chiar de treaba.
-  Mă bucur sa aud asta!
- Deci.. pot vedea pozele?
- Aparatul este in..
- BUNAA!
Din spatele lui Kaminari răsări un baiat cu parul țepos de culoarea cireșelor coapte.
- Kaminari tembelule..te-ai dat pe combinații?
- Ha ha... Nu o recunoști?
Băiatul roșcat și-a întors fata către mine și ma scană din toate unghiurile.
- C-cred ca e suficient... Sunt Sato Hikari, incantata.
I-am intins mâna dar roșcatul a încremenit pentru câteva secunde.
- Tu.. TU EȘTI NOUL NOSTRU MANAGER!
- Da..
Mi-a prins mâna in mâinile lui și spuse:
- Chiar voiam sa te întâlnesc Hikari..
Mă privi cu o fata gânditoare dar cu un zâmbet molipsitor ce îmi tortura starea interioară. Părea un pic buimac iar acest fapt m-a determinat sa îl întreb:
- Ești bine?..
Băiatul tresari. Îmi da drumul și se da un pas in spate.
- Scuze..  Sunt ok. Amm.. eu sunt Kirishima Eijirou. Titular in echipa de basket.
- Îmi pare bine Kirishima.
Atunci mi-am adus aminte.
- Kaminari, pozele..
- Hikari pot vorbi ceva cu tine?
Roșcatul părea un pic agitat.
- Sigur Kirishima.. dar acum eu..
- E important.
Privirea lui serioasă îmi dădea o stare de neliniște și in același timp mă determina sa fac cum mi se cere.
- Bine.. Ce dorești?
- Hai cu mine.
- Unde?
- Urmează-mă.
- Ohh atunci.. Kaminari, te sun eu.
- S-a făcut..

Eram in spatele lui. Acesta mergea gânditor cu mâinile in buzunare fără a mai spune ceva.
- Kirishima ce se întâmpla?
Se opri.
Se întoarse spre mine și mă privi neutru.
Isi scoase mâinile din buzunare.
N-am apucat sa realizez ce se întâmpla pana nu m-am trezit lipita de perete.
- Kirishima..?
Mâinile lui erau pe lângă corpul meu precum o cușca; nu aveam scăpare.
- Ce urmărești?
Fața neutra devenise una serioasă.
- Despre ce vorbești..?!
- Ce i-ai făcut lui Bakugou?
Bakugou..?!
- E-eu... . Nu înțeleg.
- Ce nu înțelegi? Nu l-am mai văzut așa furios de ani buni! Și ce sa mai spun de cum ii erau och-... MĂ ROG. Care e faza?
- Eu nu i-am făcut nimic! Ce i-as fi putut face idiotului?! Și ce e cu asta acum?!
M-am dat mai aproape de el avand o fata la fel de serioasă.
- Ce-ti veni?!
Acesta, un pic buimac, s-a dat vizibil in spate.
Nu mi-a răspuns. Și-a lăsat mâinile in jos și s-a îndepărtat doi pași de mine. Și-a întors fata și privirea in pământ, iar mâinile au revenit la locul lor, in buzunare.
- Imi pare rău.. poate am auzit prost.
- La ce te referi?
- Nimic, nimic.. Doar.. uita ce s-a întâmplat. Haide, antrenorul așteaptă.
Confuza nu m-am mișcat din loc. Voiam detalii.
- Stai.
Kirishima se opri. Fără sa întoarcă capul răspunse:
- Ce este?
- Vreau sa stiu ce se petrece.
- Nu înțeleg despre ce vorbești.
- Nu te sfii sa îmi spui totul in fata.
Băiatul cu parul de culoarea cireșelor coapte se întoarse ranjind:
- Ești interesantă.
- Despre ce vorbești?..
Simteam cum scapam situația de sub control.
Nu mai eram eu cea care conducea conversatia.
- Ești hotărâtă și încrezătoare... .
Cu pași mărunți își croia drum spre mine. Neștiind ce sa fac am încercat sa mă distanțez de el dar era fără speranta. M-a cuprins pe după solduri si ranjind in continuare avea o privire flamandă, seducătoare dar in același timp și hotărâtă. Speriata am înlemnit.
- K-kirishima..?
Fata lui era la câțiva cm de a mea. Ii simteam ușor respirația cum se prelingea lin pe obrajii mei acum colorați într-un roșu pal.
- Sti..? S-ar putea sa mă îndrăgostesc de tine..
A trecut ceva timp de când n-am mai sărutat o fata.. . Pur și simplu... te doresc.. .
Totul era pe dos. Nu credeam ca primul meu sărut va fi in felul acesta.. . Dar ce era sa fac?
- Da-mi drumul! Eu..., eu nu vreau..
Chiar când mă pregăteam sa ii simpt buzele moi, la doar câteva secunde Kirishima zăcea pe jos gemand de durere.
- IDIOTULE CE CREZI CA FACI?!!
Eu, mai confuza decât eram deja am murmurat uimita:
- Bakugou..?
Fata ii era palida.
- Ești bine? Ti-a făcut ceva!? ÎL OMOR.
-E-eu..., s-stai..!
Kirishima de-abea mai vorbea.
- Bakugou ..! Glumeam doar!! Stai!..
Inrosindu-se de nervi acesta nu se opri.
- CE OM BOLNAV LA MINTE FACE AȘA CEVA?! De când te-ai transformat într-un fuckboy?!

- Nu-l mai lovi te rog..!
Lacrimile mi-au apărut pe nesimțite conturandu-mi obrajii îmbujorați de la ce s-ar fi putut întâmpla cateva secunde mai devreme. Simteam cum nu mai aveam putere . M-am sprijinit cu spatele de perete mai apoi sa alunec ușor pe podea, respirând greoi.
Bakugou se opri și se întoarse grăbit spre mine.
- Hikari ești bine?! Îți este rău?! Te doare ceva?!
Bakugou  stătea in fata mea și mă privea insistent in ochi.
- S-sunt bine.. . Imediat îmi revin..
- ÎTI BATI JOC DE MINE?! DE-ABEA RESPIRI! Ai la tine medicamentul?
- L-am uitat..ac-aca-acasă... .
- IDIOATO! Sti bine ca... .
Făcu ochii mari și se opri.
- MĂ ROG..!  Dacă stai aici probabil mori așa ca ține-te bine.
Ma luase pe sus.
Am făcut exact cum mi s-a spus. Ma sprijineam pe umărul lui care la primul contact tresari usor făcându-mă sa zambesc.
- Ce e așa amuzant?
- Nimic.. .
Parfumul lui mă îmbăia intr-o euforie stranie. Am tresarit dintr-o data când capul a început sa mă doară puternic.
- Ești bine?!
- Capul meu... . Doare..
Instantaneu am realizat ca...
- Parfumul tau.. . Cred ca l-am mai întâlnit undeva.
El tresari și fata i se albise dintr-o data: 
- D-despre ce vorbești..?
Totul a devenit negru. Realitatea dispărea încetul cu încetul iar simțurile mele se pierdeau in neant, făcând ca singura urma de bucurie sa dispară. 
Cu cele mai mari eforturi am răspuns in șoaptă:

- Nici eu nu stiu... .