Mereu Împreună //finalizat//

Capitolul 15

  După 30 de minute am ajuns la o sala de jocuri .
Ceva foarte interesant nu s-a întâmplat deci nu cred ca am stat mai mult de o oră acolo . Am plecat cu autobuzul si dupa o călătorie nu foarte lungă am ajuns în fata unei parc .

- Hai sa coboram . Vrei ? Asa avem ocazia sa mai vorbim , ceea ce in ultimul timp nu prea am mai facut-o asa des .
- Da .

Aveam in plan sa merg acasa si sa ma uit la serial sa il termin dar cred ca mai bine stau afara decât în casă . Si asa serialul ala nu prea ma atrage. Si are dreptate Jaemin , nu prea am mai vorbit in ultimele zile. De ce ? Nu am idee . Pur si simplu nu am avut chef de nimic . Si Iseul mi-a spus că nu prea socializam asa mult una cu alta zilele astea . Ceva se intampla cu mine de la un timp , si asta cred ca se intampla de când simt că Jaemin se îndepărtează de mine . Dar cand sunt cu el parca totul prinde viata , totul se schimba . . . Mereu ma rosesc si câteodată am fluturi in stomac .

Asta înseamnă să placi pe cineva ?

- Hei ! La ce te gândesti ? Parca esti pierdută în spațiu . Spune si începe să zâmbească .
- Ah , la nimic important . Hai sa ne așezăm pe banca aia .
- Te urmez .

O dată cu noi pe banca s-a așezat și liniștea . Se auzeau doar greierii și răul curgând . Chiar nu stiam despre ce sa vorbim . Mi-aș dori să îi aud vocea , sa înceapă el conversația ..

- Și.. părinții tăi ce mai fac ? Tot in strainatate ?

În sfârșit . Dar de ce tocmai părinții mei dintre toate subiectele posibile din lume ?

- Da , au spus că vor veni , dar ce nu stiu e când . Am spus cu o fata indiferenta si cu plictiseala in glas .

- De ce esti Asa ? Este vorba e părinții tai .
- Asa cum ? Plictisită ? Sau cum ? Păi pe o parte ma bucur pe alta nu . Ma bucur ca părinții mei vor veni , normal , imi este dor de ei . Sa ma trezesc in fiecare dimineata cu micul dejun deja pregătit și în primul rând cu ei acasa , având grijă de mine . Dar motivul pentru care nu ma bucur este ca atunci cand vor veni mama va începe cu scenele ei de gelozie si certuri iar tata va începe să bea .. Si asta din cauza vecinei mele .. pff . Eu nu cred ca tata ar avea ceva cu acea femeie dar mama si prostiile ei . Iar daca mă bag in cearta lor si incerc îi opresc se pun contra mea ambii si ma trimit in camera mea sau doar sa plec de acolo .
- Uau ...
- ..scuze pentru ca te plictisesc cu problemele mele . Dar chiar simțeam nevoia sa îi spun cuiva macar o data ce aveam pe suflet .
- Nu ai mai spus nimănui? Ai suportat singură ?
- Da . Scuze

Săracul.. l-am plictisit imediat cum am deschis gura . Imi pare rau ca nu poate gasi o prietena mai bună decât mine. Are si el problemele lui și îl mai stresez si eu cu ale mele .

- Stai . Taci puțin si asculta-ma .
-Scuze din nou ca te-am plictisit cu asta .
- Nu , imi place cand vorbesti , imi place sa te ascult . Deci , de ce am vrut sa iesim .
- Da ?
- Păi îmi e putin jenă să îți spun dar cred ca pana la urma trebuie nu ? Nu ma mai pot abține , sa tin secret si mai ales cand esti mereu in preajma mea .
- Te ascult . Poti vorbi cu mine orice .
- Păi ... Sa stii ce de ceva timp mi-am dat seama ca tin la tine mult , foarte mult si ceea ce voiam să spun e ca te plac .. Si voi fi de acord daca ma vei respinge . Totul va fi ca pana acum . Da ?

Ma place ? Serios ? Si eu ma gândeam ca nu ma place , ca daca îi voi spune ma va respinge . Pe de o parte imi vine sa plâng de bucurie și pe alta sa sar de bucurie . Nu am mai stat pe gânduri și l-am îmbrățișat strâns . Chiar nu ma puteam abține nu ? Mi-au dat lacrimile . E primul băiat care mi-a spus că mă place si desigur ca e Si singurul băiat pe care l-am placut vreodată cu adevărat.
Am stat puțin așa . Jaemin si-a pus si el mâinile pe umerii mei luându- ma la rândul său în brațe . Imi place sa stau asa . După puțin timp ne-am despărțit din îmbrățișare si i-am spus si eu .

- Și eu te plac , chiar mult !
- Serios ? Nu ai idee cat ma bucur .

Apoi ma sărută pe frunte si ma ia iar in brațe și imi spune sa mai stam putin asa .

Doamne ... cat am stat la capitolul asta , chiar nu am avut asa multe idei .

E cam scurt dar promit ca urmatorul capitol sa fie mult mai lung .
Nu stiu ce e pe capul meu .. m-a luat lenea . În plus în ultimul timp mi s-au întâmplat asa multe incat nu mai am chef de nimic , pur si simplu..  am niste colegi pe la scoala , atunci cand îi văd cum se comporta imi vine sa ma intorc acasa.

Destul despre mine , ne vedem in capitolul următor care sper ca va veni mai repede decat acesta.