Al doilea vis, aceeași iubire!

Capitolul 3

Eu: La revedere  draga mea ne auzim cand ajung.  Te pup  pa pa
  Elena:Si eu te pup pa pa (iar cu mana dreapta usor îmi sterge o lacrima care reusi sã se scurgã pe obrazul îmbujorat...)
     Cu ochii intrepãtrunsi de lacrimi mi-am continuat drumul spre îmbarcare în avian,  merg cativa pasi cand deodata simp pe umarul meu o mânã cãrui mângâieri o stiam,   era Elena care alergase dupa mine pentru a reusi sã-mi spunã:
     Elena: Hey cum poti sã îti uit cel mai important lucru din toata acestã cãlãtorie...
Iar cu mâna dreapta îmi aratã geanta de mâna care mio uitasem în care mi-am pus câteva tricouri si blaze cu BTS care pe vremea adolescentei era trupa noastra preferata si acum mai ascultam dar putin mai rar.... Toate lucrurile care erau în geanta erau doar lucruri cu  RM fiindca  pe atunci îl adoram si îmi erau dragi lucrurile acelea si nu doream sã mã despart de ele pentru cã erau o amintire frumoasã pe atunci.
   Dupã cateva ore bune de zbor am ajuns într-un sfârsit în Coreea,  la aeroport ma întâmpinat Paula.  Am alergat cãtre ea ca sã o iau în brate
   Paula: Hey buna..
   Eu: Ce faci draga mea îmi era asa dor de tine?
  Paula: Si mie de tine,  deabea asteptam sã te vad.  Cum te Simti?
  Eu: Doar putin obositã,  deoarece nu sunt obisnuitã cu acest fus orar.
 Paula: O sã te obisnuiesti
 Eu: OK
 Paula:  Hai sa mergem acasa
Ajunsã în casa Paulei observed o dezordine incredibilã iar putin surpinsã spun:
     Eu: Paula ce este asta???
    Paula: Stai calmã este doar putinã dezordine.  Nu am avut timp sã curãt findcã nu am prea DAT pe acasa în ultimele zile
    Eu: Si ai spus de mine (spun râzând)
    Paula: Ok eu trebuie neapãrat sã plec fiindcã mai am câteva cadre de filmat si revin cât de repede pot.  Simtete ca acasa
    Eu: Atunci pot sã fac curãtenie
    Paula: Daca nu esti obositã da
    Eu: Mai vãzut vreodata pe mine obositã(spun râzând)
    Paula: OK o sã  revin în  jur de trei ore ca sã  te iau sã  te duc sã  faci cunostintã cu domnul Park
    Eu: Deabea astept
Cele trei ore trecuse foarte repede si ajunse Paula...
      P:Haide sã  mergem
      Eu: OK
Am ajuns la restaurant,  lângă tejgheaua restaurantului se află un domn bine îmbrăcat care interacționa foarte amabil cu clienti rămasi,  era domnul Park
     Park:Bună  ziua (rosti el cu o voce suavă)
     P: Bună dl Park
 Iar eu cu o voce subțire și putin timidă îi răspund.....
     Eu:Buna ziua
     Park: Tu trebuie să  fi Alexandra
     Eu: Da
     Park: Îcântat de cunoștință
     Eu: Asemenea
     Park: Ok haide să iți  arăt bucătaria unde o să îți desăvârșești talentul zi de zi
     Eu: Deabea aștept,  hai să mergem
Dupa ce mi-a arătat bucătăria ne așezăm la o masă și începe  să  îmi explice despre ceea ce o să  fac în  urmatoarele zile. Trecuse aproape o oră de când îmi explicase  așa că  merg  cu Paula acasă..
Dimineața mă pregătesc,  îmi iau o pereche de blugi rupți în genunchi,  un tricou negru larg si hanoracul meu preferat.  Pe zi ce trecea am început să  învaț gastronomia  și limba Coreeană iar domnului Park  îi   eram simpatică pentru că eram ambițioasă și  zi de zi mă  lăuda la Paula cat de mult am progresat
      Trecuse un an junatede când  mă  aflam în  Coreea la Paula  iar deja eram avansată la locul de muncă ca bucătar chef,  ambiția și  străduința mea m-au înpins ca chiar cu câteva luni înainte să  împlinesc 22 de ani lucram în domeniu acesta fără nicio problemă și toate prsoane care gustau mâncarea mea erau inpresionate...