Al doilea vis, aceeași iubire!

Capitolul 2

Paula: Am o veste bună  si una rea!! Cu care vreti sã  încep?
Eu:Cea bunã!
Paula: Poi la locul de muncã actual am primit o oferta de lucru în afara tãri.....
Elena:Ce ofertã?
Paula:Ca scenaristã la o kdrama în Coreea.
Eu: Nu cred,  vorbesti serios!!
Paula: Da
Elena: Ce noroc pe tine mãcar tu o sã ajungi în Coreea!!
   Eu si Elena ne-am bucurat nespus de mult pentru Paula si am luat-o în brate iar ea cu glasul ei firav ne putând vorbi de la îmbrâtisarea puternicã pe care iam dãruito reusi sã spunã.. 
Paula:Vreti sã auziti si vestea rea?
Eu si Elena la unison: Da (spunem cu un ton mai jos)
Paula: Peste doua zile trebuie sã plec....
Eu:Poi în timpul rãmas trebuie sa facem shopping,  trebuie sã ne distram la maxim panã la plecarea ta..
    Venise si diminata în  care am condus-o la aeropor pe Paula trebuia ca toti pasageri sã se îmbarcheze pentru plecare asa cã ne-am luat  la revedere eu si Elena eram cuprinse de emotii dar ne-am tinut tare în fata Paulei ca sã nu izbucnim în plâns...
     Am intrat in casa si deja îi duceam dorul Paulei ea era mereu cu vibe-ul ridicat si mereu creease o atmosferã plãcutã. Dar am sustinut-o pânã la capãt...
   Trecuse deja cinci luni de cand Paula plecase în Coreea iar în tot acel timp eu am terminat cursul de bucatar chef si mi-am luat si un job....Când dintr-o datã aud telefonul sunând... Era Paula.
   Paula:Hey buna draga mea ce mai faci?
   Eu: Bine acum am luat o micã pauzã de masã tu ce faci?
   Paula: Eu bine chiar acum am terminat de vorbit cu domnul Park sti tu patronul restaurantului unde filmez pentru kdrama "My first Kiss"
  Eu: Aaaaa ok atunci... (spun putin obositã)
  Paula: Esti obositã?
  Eu: Putin
  Paula: Poi de ce iarãsi ai stat peste program? Ti-am spus sã nu tragic foarte mult de tine hey!!!! (spuse pe un ton putin ridicat) 
Avea tot dreptul sã ridice tonul la mine fiindca eu aveam o problema din trecut si nu trebuia sã mã extenuez la maxim.  Dar de data asta întrecusem limita timp de cinci zilele deabea dadeam pe acasa.
    Eu: Ok ok am înteles Mãria Ta nu trebuie sa ridici vocea la mine(supând cu zâmbetul pe buze)
    Paula:Ti-e ti se pare o glumã?
    Eu:Normal cã nu doar cã de data asta chiar era o urgentã?
    Paula: Ca data trecutã... Asai
    Eu: Poti spune si asta(spun asta în timp ce râd)
    Paula:Ok atunci o sã trec direct la subiect
    Eu:Ce subiect?
    Paula: Trebuie sa vi la mine în Coreea  Maine seara ai avion
   Eu: Ce?  Cine?  Eu?  Unde?  Cu ce ocazie?
   Paula: Da ai auzit bine tu trebuie sã vi în Coreea pentru cã tocmai ti-am gasit un local de munca mult mai usor ca ucenic la patronul unde filmez Kdrama.
   Eu: Tu chiar vorbesti serios?
   Paula:Da hey domnul  Park are nevoie de un ucenic pe care  sã il invete tot ce stie el mai bine...
    Eu: Stai ai spus domnul  Park?
    Paula: Da de ce?
    Eu: Serios hey voi încã nu va spuneti pe nume sau un nume de alint sunteti împreuna de doua luni deja Paula.
   Paula: Stiu hey dar e bine si asa adica atata timp cat ma place nu conteaza cum imi spune!
   Eu: Ok si cum a aflat de mine ca mi-ar placea sã învãt  tot ce tine de Coreea?
  P: Poi cine crezi cã ia spus lui...Normal că eu...  am tras câteva sfori si dupa ce o sa înveti tot de la el o sã te promoveze ca  bucãtar chef...
   Eu: Vai hey deci nu imi vine sã cred ce tocmai mi se întâmpla,  Elena stie cum o sã reactioneze cand o sã afle cã o pãrãsesc si eu..... ( spun putin tristã) 
   P:Nu-ti face griji deja ea stie tot am vorbit eu cu ea..
  Eu: Da stie si cum a reactionat
Iar în acel moment  aud vocea Elenei care în acelasi timp mã ia în brate si mã felicitã
    Elena: Felucitãri draga mea mã bucur mult pentru tine..
    Eu: Mersi mult  draga  mea!
    Elena : Ok nu avem mult timp asa cã trebuie sa ne grabim sã facem bagajele
    Eu: Ok haide
Venise  si ziua plecari Elena mã conduse pana la aeroport unde usor cu lacrimile in ochii îi spun:....