Al doilea vis, aceeași iubire!

Capitolul 18

Nici bine nu termină RM de spus 3 că  deschid ușa ...
        RM: Mai aveam puțin  si spărge-am ușa  (spuse zâmbind )
        Eu: În  fine intră...(spun trista)
        RM: Cum te simti?
        Eu: Tu ce crezi.....
        RM: Nu trebuie să  îi  dai atenți....
        Eu: Poi si atunci ce ar trebui să  fac fiindcă  desi e prima dată  când  o întâlnesc, îmi  este foarte antipatică..
        RM: Sa nu crezi că  esti prima  persoana care o urăște...
       Eu: Adică?
       RM: La toți  băieți  ne este antipatică. ..dar am acceptat-o ca să nu îl supărăm pe Jin
       Eu: Nu stiu cum o poate suporta Jin
       RM: Stiu dar fiecare place pe cine vrea..(spuse zâmbind  si cum o privire puțin  ciudata dar draguță)
       Eu: Jur că  daca nu o lua Jin din fața  mea îi  trăgeam o palmă  de cred că ....(spun nervoasă)
Iar atunci RM mă  întrerupe...
       RM: Incearca să  te calmezi.. 
       Eu: Incerc dar nu pot
       RM: Ști  că  daca o loveai Jin sa-r fi suparat și  riscai prietenia cu el?
       Eu: Sunt conștientă de asta....frate dar ce nepoliticoasă  este..
Iar atunci încep  să  strig de nervi si din greseală  am dărămat cutia de pe biroul meu în  care se afla motanul din marmură a lui RM pe care il luasem cu cateva serii in urmă să  îl repar, după  ce am strigat si am dărămat cutia RM  s-a apropiat de mine și  m-a luat de mâini si ne-am așezat pe pat..
        Eu: Ce este?
        RM: Calmează-te
        Eu: Nu pot uite ce mi-a facut?
        RM: Eu nu văd  nimic?
        Eu: Ai observat cumva ce am în  par
Eram doar rosii în  par de la salată iar in momentul acela RM sa apropiat de mine și  cu mâna  dreapta îmi  dădu-se părul  după  ureche spunând:
       RM: Tu esti draguță  oricum..
Mii de emotii m-au  cuprins...
       Eu: Mersi
Iar atunci am vazut cutia care o dărâma-se de pe birou jos si m-am  repezit la ea...
      Eu: Offf nu, sper să  nu se fi spar-se din nou
      RM: Ce
      Eu: Asta
Si deschid cutia....
      Eu: Ce bine că  nu s-a spart.....
Si atunci mă  apropii de el cu motanul în  mâna 
      RM: Parca asta s-a  spart...cum ai reușit  să  îl repari?
      Eu: Foarte ușor  cu puțin  noroc am reușit  să  îl  repar...
Iar atunci privirea lui RM era țintită  asupra mea puteai să-i  citesti  pe fața  bucuria
      RM: Mersi mult nici nu stiu cum să  iți  multumesc...
      Eu: Nu trebuie... din vina mea s-a spart..
      RM: Este si vina mea,  deoarece mi-am  descărcat nervi pe tine în  timpul acela
      Eu: Lasă  a trecut (spun zambind)
Trecuse si seara aia iar dimineata...