Nebuna de la Hollywood(In curs de editare)

Dezastru pe scenă

"Dawn,știu că ăsta e al treizecilea mesaj vocal care ți-l las,cu aceleași păreri de rău,dar,crede-mă,să ne vadă prietenii tăi împreună a fost ultimul lucru la care eu-nu-amândoi ne-am așteptat.Și vreau să știi că de dragul de a nu-ți mai cauza probleme...nu cred că mai putem fi prieteni...îmi cer scuze că ți-am adus insulte și bătăi de joc.Aurevoir." am apăsat tasta 'trimite' și am trântit telefonul fix de măsuța mică în semn de răzbunare-deși bietul aparat n-avea nicio vină.Nu mă miram de ce amicul meu nu răspundea,doar eu eram magnet de probleme în preajma tuturor.Un mic zâmbet mi se schiță pe față la amintirile frumoase pe care le aveam cu Dawn,pe la șase ani vroiam cu ardoare să devin actriță,să defilez pe covorul roșu al Hollywood-ului alături de Johnny Depp sau Angelina Jolie și să port rochii care să ia ochii tuturor.Făceam mici scenete și le interpretam împreuna cu amicul meu în fața vecinilor sau rudelor,astfel încât mulți dintre bătrânei începuseră să mă strige Nebuna de la Hollywood.Nu de alta,dar eram la fel de ciudată și nebună ca la acum.Cum alții se recunoșteau prin inteligență,talent la desen,voce,frumusețe exterioară sau interioară,eu mă recunoșteam prin nebunie și ciudățenie maximă.Nu eram preferata profilor,părinților și a nimănui înafară de Stitch,care mă adora și mă ura în egală măsură de când îi vopsisem creasta.

M-am aruncat pe pat,luându-mi laptop-ul în brațe și accesându-mi Facebook-ul.Niciodată nu avusem mai mult de trei like-uri la o fotografie sau mai mult de un comentariu,care și ăla era de la mătușă-mea din Atlanta.Am primit un șoc când aveam peste douăzeci de mesaje,toate cu "Tu și Dawn sunteți împreună?" sau "Ce mai faceți porumbeilor?" și unul de la Danielle care era într-adevăr usturător și foarte,foarte lung.Și porcos.Și iritant.Și tipic uneia care are un ciorap găurit în loc de creier.Nu m-am deranjat să le răspund,am apăsat butonul de închidere a contului,trântind laptop-ul la rândul lui,undeva prin pat.

Pe tot parcursul zilei,am stat în casă,refuzând chiar și oferta de a ieși în oraș la cină cu părinţii,care mai mult ca sigur aveau să-mi vorbească despre responsabilitate si timpul de a mă maturiza.Nu eram încântată nici de ideea de a merge la școală,dar mama m-ar fi trimis și cu poliția numai să mă duc.Ethan era singurul care deși mă enerva până ajungeam să ne batem,știa să-mi dea un sfat frățesc,dar nici el nu apăru după ce ultima oară când am fost la întâlnire împreună cu unul din prietenii lui,i-am dezvăluit din greșeală faptul că fratelui meu încă îi este frică de întuneric și doarme cu veioza aprinsă în timp ce îl ține pe Nunu aproape.La fel ca în cazul lui Dawn,toți își bătuseră joc de el,asta până când am avut grijă să le port tuturor ghinion la meci,lipindu-i de scaune în zona cu cele mai frumoase fete,apoi drăguții de ei și-au rupt nădragii,ajungând în budigăi.Bineînțeles că aveam și acum echipa de tipi răi în uma mea,dar cine erau ei să stea în calea uraganului roz și mic,plin de probleme?!

                                                                                       ***

 -După cum doar unii dintre voi știu și le pasă,se organizează o mică piesă de teatru."Adela" este una dintre cele mai dramatice capodopere puse în scenă.înscrierile se fac la Biroul Oficial Al Teatrului Pentru Tineret,iar prin asta mă refer la mine. anunță domnișoara Miller plictisită ca întotdeauna.Nici elevii nu se arătau mai încântați de idee,fiecare sprijindu-și capul cu o mână.Clopoțelul sună în toată clasa,iar băieții fură primii care aveau un bilet dus către ușă.Câteva fete mai nepopulare,purtând fuste lungi și bluze din secolul nouășpe,cum era moda pe vremea lu' Audrey Hepburn,se îndreptară țopăitoare către profă,arătându-și fiecare interesul pentru teatru,doar din disperarea de a primi rolul principal.M-am ridicat greoi,dând să plec,dar atunci mi-am amintit cât de mult îmi surâse mie ideea de a juca în fața unui public mai numeros decât cei câțiva vecini care mă răsplăteau cu prăjiturele dacă le interpretam o poezie la vârsta de patru ani.Mi-am făcut loc printre tipele mai înalte decâte mine,reușind să atrag priviri răutăcioase și înjurături în barbă.