Nebuna de la Hollywood(In curs de editare)

Şi aşa încep necazurile...

-Chiar nu vreau sa ştiu cum poţi supravieţui mâncând numai chestia aia! se agită Jacey, dând simultan din cap şi din mâini, aşa cum făcea Paris Hilton când analiza o geantă înainte să o cumpere. 

O adoram pe noua mea colegă de cameră, care cântărea mai mult decât toţi elevii din liceu la un loc, dar concepţiile ele despre aspectul fizic îmi dădeau fiori. Mi-am mai privit încă odată cornul cu ciocolată din mână şi cu o aruncare ajunse direct în coşul de gunoi, la fix pentru începerea orei.

O doamnă tânără, cu un aer infantil şi stupefiat, purtând ochelarii pe juma' de faţă intră în sala de clasă si se prezentă ca fiind domnişoara Dayna Cooperfield. Nu puteam spune că arăta ca şi când cineva tocmai îi pusese o bombă sub fustă, dar era teribil de cocoşată şi înaltă.

-Asta-i una nouă pe aici... şopti Jacey în timp ce îşi încrucişă braţele la piept, privind-o pe biata femeie cu interes. Am început să zâmbesc având în vedere că stimata mea camaradă arăta ca un vultur ce-şi studiază prada.

-Bună elevi...a-a-aș d-dori s-s-să...ăăăă...vă a-a-analizez potențialul. se bâlbâi ea, netezindu-și fusta la fiecare trei secunde. Jacey începu să chicotească, la fel ca restul clasei de altfel.

-Ce s-a intâmplat? am întrebat confuză, uitându-ma la toate chipurile ale căror zâmbete mai aveau puțin până să ajungă la urechi.

-O să ne pună să improvizăm pentru un minut, ca să "ne analizeze potențialul".

-Și ce-i așa amuzant?

-Tipul din prima bancă-cel cu care am dansat aseară- vrea să...ai să vezi tu! 

Mă țineau cu toții in suspans. Ce urma să-i facă blondinul? Să arunce o petardă în bluza ei? Eram într-o dilema totală.

După o scurtă răsfoire a catalogului,noua profesoară strigă numele băiatului de care Jacey pomenise.Cu o mișcare rapidă, băiatul se ridică din bancă și păsi pe platforma înaltă de 3 cm ce servea drept scenă. Se așeză în dreptul bietei femei, îngenunchiind grațios ca Romeo la balconul Julietei. Scoase un elastic gumat din buzunar și i-l legă grijuliu profei pe degetul mijlociu. Se făcu roșie ca focul la gesturile băiatului-care nu arăta rău deloc- dar rămase nemișcată. Puteam să jur că dacă doamna de fizică ar fi fost acolo, l-ar fi "alinat" pe gagiu cu o palmă de să-l îndoaie. Clasa începu să râdă înfundat. Toată lumea se ținea cu mâinile la gură, unii chiar își țineau cărțile în față pentru a nu li se vedea zâmbetul. Eu eram serioasă și mă mulțumeam să privesc șocată ceea ce se petrecea în fața mea.

-Dayna, încă din primul moment în care te-am zărit, inima mea a rămas nemișcată la zărirea chipului tău frumos ca...iedera otrăvitoare. Oh, tu iederă ce ai trezit sentimente în mine, care sunt asemenea mâncărimii provocate de atingerea urzicilor- 

Nu apucă să-și ducă declarația la bun sfârșit că doamna profesoară îl prinse de ureche.

-Au-nu,vă rog,iertare!Milă!Mă omoară! se văită colegul nostru cel ștrengar în timp ce era târât afară pe ușă. Preț de câteva secunde în care unii erau speriați,alții priveau scena ca și cum băiatul era dus la măcelărie ca să îl facă salam, toată lumea parcă încetă să mai respire. Odată cu profesoara și blondinul, îi părăsiră pe unii cheful de glume.

-Cine ar fi crezut că e așa de...spontană! șopti Jacey speriată. Chiar și ea căpătă o stare de seriozitate inexplicabilă.

După câteva minute de așteptare, profesoara se întoarse mulțumită...fără elevul său. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost:"Ce i-a făcut?" ,urmat de imaginea băiatului legat de un scaun electric. Minte bolnavă ce aveam!