My angel - [ destiel] boyXboy

03 - Apropiere

* după ceva timp *
.
.
.

           După ce am plătit-o pe Jessica, acesta mi-a sărutat obrazul tandru, șoptindu-mi "pe data viitoare frumosule", apoi s-a depărtat de mașina mea, mergând provocator pe tocurile sale înalte. Curvă. Gândesc scârbit dar totuși mulțumit de serviciile sale, apoi pornesc motorul mașinii, ascultând în liniște muzica de la radio până ce parchez în fața locuinței noaste.

Ceva era în neregulă. Lumina era aprinsă în bucătărie. Sammy ar fii trebuit să doarmă de mult timp. Îl cunoaștem foarte bine, iar el se culca devreme, dimineața având cursuri. Am ieșit din mașină rapid, blocând ușile în timp ce alergăm spre întrare. Știam că exageram un pic, însă el era responsabilitatea mea dar și toată familia mea. Tot ce aveam era el.

Atunci când am deschis ușa, l-am auzit pe fratele meu vorbind prietenos cu cineva, însă ce era cu adevărat neliniștitor era că el nu aducea niciodată pe nimeni acasă, mai ales ținând cont că era foarte târziu. M-am strecurat încet în bucătărie, de unde se auzeau vocile, apoi am răsuflat ușurat atunci când l-am văzut pe Sammy așezat lângă Castiel la masă, discutând. Privirirea lui Cass a întâlnit-o pe a mea, iar Sammy s-a întors văzând că acesta privea în spatele său.

            —  Dean! Strigă fratele meu pe un ton fericit. Uite cine a venit! Continuă acesta privind spre Castiel, iar eu înghit în sec, apoi mă liniștesc la gândul că Sam era doar cu el, și nu avea ce să i-se întâmple.

            — Unde ai fost Dean? Îngerul întreabă calm, ochii săi albaștri fiind fixați pe mine.

            — De când trebuie să îți dau ție explicații? Ridic din sprânceană, iar acesta pur și simplu oftează.

            — Știi că ceea ce faci este greșit, nu? Întreabă, iar eu mă cutremur la gândul că acesta mă urmărește și știe absolut tot ce fac.

            — Știu!! Putem te rog să nu vorbim despre asta acum?! Întreb nervos făcându-i semn cu capul spre fratele meu, care sincer nu credeam că ar fii trebuit să știe cu ce fel de femei umbam eu.

A tăcut pe moment, privindu-mă ca și cum aș fii făcut cine știe ce, stând încă așezat pe scaun, apoi a lăsat privirea spre Sam. Nu înțelegeam care era problema lui. Nu toți suntem îngeri să fim exemple. Oamenii sunt tâmpiți și fac chestii tâmpite. Nu s-a obișnuit cu asta?

            — Pot să îți vorbesc între patru ochi? Întreb calm, privindu-l de sus, iar fratele meu se ridică, retrăgându-se în camera sa.

            — Deci?? Spun încrucișând mâinile la piept.

            — Ce vrei Dean? Spune dur, lăsându-mă puțin surprins de reacția sa.

Se ridică, vrând să treacă pe lângă mine, iar eu fără să stau prea mult pe gânduri îl apuc de paltonul său, trăgând-l și izbindu-l pe peretele de lângă ușă. Eram frustrat dar eram în aceași timp confuz, fiindcă prezența lui îmi dădea de obicei o stare bună, dar de data aceasta, am simțit doar panică. Panică, că și cum îi greșisem cu ceva, iar el voia să plece fără a îmi da șansa să îi explic. Am înnebunit... Nu i-am greșit cu nimic, dar de ce simt că am făcut-o?

            — Dean... Îmi rostește acesta numele amenințător, eu ținându-l cu mâinile de gulerul paltonului, lipit de peretele bucătăriei, în timp ce fețele noastre erau foarte apropiate.

La început am simțit furie, dar după ce ne-am intersectat privirile, furia s-a transformat în altceva. Respirația îmi devenise din ce în ce mai grea, iar pulsul crescuse. Mi-am trecut limba peste buza inferioară, privind acei ochi albastri.... Poate mult prea albastri... apoi privirea mi-a coborât încet spre buzele acestuia, parcă prinzând-mă într-o transă. Gândul că aș putea să îi ating buzele m-a speriat, făcându-mă să ies din gânduri.

            — Ce îmi faci?? Strig către el.

            — Scuză-mă? Se încruntă acesta.

            — Asta.... Strig iar, ținându-l încontinuare de guler. Nu pot să respir normal... Îmi creste pulsul. Tu îmi faci asta!!! Oprește-te!

            — Eu nu îți controlez emoțiile Dean! Mă împinge acesta eliberându-se.

            — Ce căutai la bar, Cass? Spun un pic mai calm.

            — Te căutam pe tine! Spune acesta, așezându-și hainele pe care eu i-le șifonasem.

            — Vezi să nu.... Ai dispărut imediat ce te-am văzut. Îi reproșez nervos.

            — Am vrut să te văd.... Dar erai ocupat cu aceea doamnă. Lasă privirea în jos, iar eu înghit ușor în sec, dându-mi seama la ce se refera acesta când spunea "ocupat". Nu am vrut să te deranjez, de aceea am plecat. Continuă ridicând privirea spre mine.

          — Cass... Erai mai important decât aceea prostituată. Șoptesc vinovat, pentru a nu mă auzi Sam.

          — Nu aveam de unde să știu! Spune acesta calm, apoi se depărtează. Trebuie să plec.

          — Dar... Însă nu apuc să spun toată propoziția, că acesta dispare brusc.

              Nu mă simțeam tocmai bine. Voiam să vorbim ceva mai mult și să clarificăm situația dintre noi, însă acesta dispărea de fiecare dată brusc iar eu rămâneam cu propozițiile în gură. Eram supărat însă oboseala m-a făcut să mă calmez pe moment, apoi trist, am mers spre camera fratelui meu vrând să fac ce face. Deschid ușa ușor, văzându-l pe acesta pe marginea patului cu căștile în urechi, având privirea în telefon. Imediat ce a observat că am intrat in cameră, și-a pus muzica pe pauză, apropiindu-se de mine.

          — Ați terminat de vorbit? Întreabă acesta, vrând să treacă pe lângă mine în drumul său spre bucătărie.

          — A plecat deja! Băgate la somn Sammy! Spun indiferent iar acesta se întoarce dezamăgit în pat. Și eu eram la fel de dezamăgit.

———————————————
*media:Dean*

Un capitol destul de scurt însă am o grămadă de gânduri dezamăgitoare
în cap în aceste momente! Iar eu așa sunt.... Când mă gândesc intens la ceva sunt praf din toate punctele de vedere!

———

Mulțumesc toturor!
Puteți lasă părerea voastră legată de acest capitol! Iar dacă există greșeli de orice fel, îmi cer scuze!