I Tried To Protect You

5. Au murit sentimentele?

Trecuseră câteva zile de când cele două fete din clanul Uchiha reveniseră în Konoha.
Alice stătea pe acoperișul noii sale case și se uita la cerul înstelat, gândindu-se la ziua în care se reîntoarse în sat.
-Privirea lui Kakashi...murmură ea. Mă privea cu atâta ură, dar și tristețe în același timp... Dar...
-Vrei să te întrebi de ce? spune o voce a unui bărbat din spatele ei.
Aceasta se uită în spate și îl vede pe Kakashi.
-Kakashi-senpai?!aceasta îl privi uimită și se ridică în picioare, dar făcuse o greșeală.
Piciorul acesteia alunecă, iar bruneta aproape cade de pe acoperiș, dar norocul ei a fost că prietenul ei, Kakashi, o prinde de talie și o trage spre el. Cei doi se priviră unul pe celălalt, niciodată nu mai fuseseră atât de aproape unul de celălalt. Bruneta roși, dar lui Kakashi nu îi păsa. Acesta coboară cu ea de pe acoperiș și îi dă drumul.
-De ce nu m-ai lăsat să cad și să mor? întrebă ea.
-Fiindcă sora și verișorul tău au mare nevoie de tine și nu îi poți părăsi.
-Kakashi-senpai...
-Ți-am spus să nu îmi mai spui așa.
-Dar... Eu...
-Tu ești doar o străină pentru mine.acesta o privi. Înțelege asta.
Brunetei îi dădură lacrimile.
-Kakashi... De ce îmi faci asta?!
-Tu vorbești? Care dintre noi a început primul? Ai început cu acea scrisoare, nici măcar nu ai ascultat ce aveam de spus în legătură cu ea și te-ai sinucis! Cel puțin așa părea. Și dacă vrei să știi. Te iubeam, Alice. Chiar aș fi vrut să îți spun asta, dar nu m-ai lăsat.
-Kakashi...
-În fine, gata. Eu plec.
-Stai!
-Ce mai vrei?
-Mâine... Vreau să... mă antrenez cu tine...
-Mbine. Dar să nu te gândești că asta îmi va schimba părerea despre tine.
Bruneta nu mai apucă să spună ceva deoarece bărbatul deja începea să se îndepărteze, dar aceasta se mulțumea cu faptul că ziua următoare se va antrena cu prietenul ei.

A doua zi bruneta se pregătea pentru antrenamentul alături de prietenul ei. Abia aștepta să îi arate că poseda Sharinganul. În mintea ei lupta era foarte simplă, aceasta își imagina că puterile ei erau acum egale cu cele ale lui Kakashi, dar se înșela.
După câteva ore de căutare, aceasta îl găsi, antrenând-o pe fata cu păr roșcat pe care a întâlnit-o în ziua în care s-au întors.
-Kakashi-senpai! strigă ea bucuroasă.
Acesta oftă.
-De câte ori ți-am spus să nu îmi mai spui așa? spune el iritat.
-Tu tot nu înțelegi că dacă eu încep să fac ceva nu mă opresc? Știi doar că așa sunt eu.
-Nu. Așa era prietena mea, Alice, dar ea a murit.
-Kakashi, poți să încetezi cu tot circul ăsta?! Ok, am înțeles, ești supărat pe mine, dar te poți bucura că sunt aici, nu?
-Tu mai vrei să te antrenezi cu mine sau nu?întreabă el, schimbând subiectul.
Aceasta oftă.
-Da, Kakashi... Mai vreau...
-Bine atunci. Kayako, tu iei o pauză.îi spune el roșcatei apoi o privește pe Alice. Arată-mi de ce ești capabilă.
Bruneta îl atacă, el ferindu-se cu ușurință.
-Ce slăbuț, Alice. Unde îți e curajul?
Aceasta nu mai răspunse și îl atacă din nou, scenariul repetându-se din nou, continuând tot așa până când bruneta oftă și se uită la prietenul ei.
-Kakashi, mai jucăm mult acest joc de atacă și ferește?! Fă și tu ceva! Sau nu iei acest antrenament în serios?!
-Dar tu îl iei în serios, dragă Alice? Mă ataci cu atacuri slabe, până și Kayako poate mai bine.
-Asta e pentru că m-am concentrat doar pe taijitsu!
-Atunci fă ceva la care te pricepi, Alice. Deși ar fi trebuit să îți perfecționezi stilul de luptă. Dar ce pot face eu? Tu ai plecat, eu nu am mai avut cum să te antrenez, păcat.
Bruneta îl privi puțin nervoasă, chiar dacă știa că avea dreptate, ea își voia prietenul înapoi. Aceasta oftează și scoate câteva kunaie și shurikene pe care le aruncă spre el, acesta ferindu-se cu ușurință, chiar prinzând două shurikene și două kunaie, acum aruncându-le spre ea, un shuriken atingând-o, zgâriind-o puțin și rupându-i materialul bluzei.
-Iar nu o iei în serios. Haide, Alice. Dă tot ce poți.
Bruneta oftă și își activă Sharinganul, acum privindu-și prietenul, el fiind puțin surprins că acesta poseda Sharinganul.
-Gata, Kakashi. Acum o să lupt mai bine. Până la urmă nu mai ești singurul cu Sharingan.
După multe atacuri, Kakashi deja începe să se plictisească așa că ripostează, după câteva atacuri Alice căzând la pământ. Aceasta îl privi, ridicându-se cu greu.
-K-Kakashi...
-Degeaba ai Sharinganul, draga mea, dacă nu știi să îl folosești. Ești slabă. Ai rămas la fel de slabă ca în copilărie.
-T-Tu nu erai așa!... Nu erai așa rău!...
Acesta vine lângă ea și o prinde de bărbie, privirile lor întâlnindu-se.
-Oare, Alice? Gândește-te la copilăria noastră.
Bruneta îl privi în ochi, apoi nu după mult timp, în mintea ei începeau să vină amintiri.