Sentimente disecate pas cu pas se prelingeau sub stratul gros de machiaj ce îi ascundea fața. Sub rimelul scurs sub greutatea mormântală a lacrimilor. Fumul toxic îi umplea plămânii făcând-o să se gândească la cât de toxică îi este propria viață pentru ea. La cât de expusă era mereu în fața prejudecăților.
Își lasă privirea spre o picătură de apă ce se prelingea de pe petalele sangerii ale unui trandafir. Totul părea atât de fragil. Ar fi putut opri momentul doar pentru a atinge acea picătură prin care își sufoca propria viață. Dar nu a făcut-o.
O altă țigară o urmă pe prima în jocul misterios dar fără de cusur. Un alt nume de această dată.
Stephen, stiloul cu care scria numele victimelor era cel cu care își nota absolut toate gândurile în agendă. Pentru că asta facea mereu, scria. Își revărsa sentimentele asupra unor hârtii doar de frică. Căci știa că dacă ar face asta în fața cuiva ar fi judecată. Din frica de a nu fi o dezamăgire mai mare decât era deja pentru absolut toată lumea. Sau poate doar ea credea asta?
Își duce mână spre abdomen scăpând un nou geamăt înfundat ca mai apoi să marcheze cu x numele precedent. Asta însemna răzbunare. Asta însemna atunci când era rănită de cineva. Atunci când ținea la cineva de care vroia să se simtă aproape făcea o inimă în dreptul numelui, iar atunci când era rănită dar nu vroia să se răzbune pentru că ținea la acea persoană făcea un smiley face.
Absolut nimeni nu știa că face asta, însă nici nu o făcea mereu. Doar când se simțea atât de încărcată încât nici măcar scrisul în agenda nu o ajuta. Uneori scria din propriile fraze sau versuri pe câte o țigară și le fuma simțind cum devin una și aceeași cu ea integrându-se în tot acel toxic din viața ei. În tot acel...nimic.
Scrumează țigara lăsând capul pe spate și dând afară din fumul toxic dar atât de necesar. Pe fundal se auzea puternic un ritm nostalgic al piesei Smells like teen spirit. Încercând să astupe sunetele de fundal ale părinților săi care își duceau războaiele prin vorbe în camera alăturată. Iar în sufragerie plânsul gălăgios al fiicei de 2 ani a surorii ei mai mari.
Nu era destul așa că pornise Knives and Pens de formația ei preferată. Black Veil Brides, sau liderii supremi ai suferinței sale.
La un moment dat își lasă din nou capul pe spate și...era liniște. Nu se mai auzea decât propria ei respirație lentă. Parcă asupritoare în dezacord total cu bătăile alerte ale inimii sale.
Era acum în adevăratul său univers. Departe de toți. Departe de orice ar putea să o bulverseze. Atunci înțelegând că orice alt zgomot era doar o protecție a mintii sale afectate căci era 3 dimineața. Toți dormeau. Toți se țineau departe de tot cât timp erau în lumea viselor. Nu auzea nici măcar muzica pe care știa sigur că ea o pornise.
Era întuneric, liniște, frig. Iar tot fumul emanat de modul razbunare pe care îl ținea în mâna sa, era acum împrăștiat prin toata încăperea. Ea inspirandu-l și expirând înapoi tot. Precum răceala celor din jurul ei. Precum toate vorbele și jignirile. Precum toate certurile din casă. Precum toate vorbele neadevărate despre ea, toate zvonurile și toate presupunerile.
Nimic, decât toxic.
CITEȘTI
I Believe ,, Mergand spre lumina "
Romance,, -Dacă as muri mâine, ai veni la înmormântarea mea? întreb fiind îndoielnică asupra răspunsului. -Nu, spune întins pe jos cu inima frântă. Nu pentru ca nu as vrea, ci pentru ca nu as mai reuși sa plec de lângă mormântul tău știind ca te...
