sunt prizoniera propriului meu haos. un vârtej infinit de alegeri greșite urmate de negare. nu vreau să învăț nimic. vreau să mă sufoc în aventuri de o noapte și să mă înec in vibrațiile muzicii de joi.
te aștept cuminte în căsuța mea din copac, în spațiul meu claustrant unde timpul se dilată și unde dăm frâu liber personajelor captive din mințile noastre. sunt curva din fanteziile tale, matroana pizdelor tale. mă dezbrac și te las să mă vezi, sa mă atingi, să mă lingi pe coapse. îmi pierd degetele în părul tău cârlionțat și mă las dusă de val. vreau să te păstrez mereu aici, cu capul între cracii mei goi și să trăim în realitatea mea fictivă. să dansăm până răsare soarele, haide. te voi ghida până ai să-mi prinzi ritmul.
mă las pe spate și te țin de mână în timp ce privesc florile cum coboară din cer. tu nu le vezi și nu le știi, însă eu îți cânt și te învăț cum să mă cunoști. sunt ciudată și excentrică, nu ne iubim și nici nu o vom face, dar e plăcut să visezi și să trăiești o dragoste de-o vară. sper să nu ne reîntâlnim vreodată fiindcă nu îmi doresc mai mult și nu simt nimic. sunt goală pe dinăuntru cum sunt și pe dinafară și nu știu să iubesc.
nu mă privi ca pe o muză, nu compune despre mine și nu mă iubi nici măcar puțin. păstrează-mă în amintiri erotice și atinge-te cu imaginea mea vulgară în minte. păstrează-mă într-o realitate alternativă în care chiar am fi putut fi un întreg. aici, însă, suntem nimic.
