În numele dragostei

Capitolul 4

~Madisson Wattson~

      După câteva ore de așteptare, în care incompetenții ăștia s-au jucat poker și au băut ca porcii, mă satur de așteptare și intru în vorbă cu ei.

      -De cine sunt căutată? —îi întreb sprijinindu-mi spatele de spătarul scaunului, în câtă măsură îmi permite strânsoarea din jurul mâinilor.

      -Păpușă, mai ai puțin de așteptat, vei afla.

      -Domnul Arms are pla..

      -Idiotule! —urlă unul către altul, de parcă nu trebuia să aflu ce se întâmplă.

      Clanul Arms.. știu foarte bine de această organizație, Ryan, colegul meu, lucrează la cazul lor de ceva vreme, și încă n-a reușit să-i închidă.

      Câteva focuri de armă mă fac să tresar. Nu reușesc să conștientizez ceea ce se întâmplă, și îi văd pe cei doi răpitori leșinați pe betonul rece, plini de sânge. Îmi întorc capul de jur împrejur deja începând să mă panic, deoarece eram doar eu si ei doi în încăpere.

      Îmi desfac legăturile prost făcute din jurul mâinilor, deoarece deja devine prea periculos, și mă apropii de cei doi. Le verific plusul, si constat că sunt morți, așa că iau arma unuia dintre ei.

      Verific încăperea și îmi declanșez butonul de panică aflat pe inelul meu, locația mea va fi trimisă la sediu, iar în câteva minute vor fi aici trupele speciale.

      -Maddie? .. Meddie!

      După alte câteva focuri de armă, vocea lui Louis răsuna în încăpere. Mă calmez când îi simt prezența, iar când îl văd înaintea mea, îi sar în brațe, deoarece ori cât aș nega, de asta am nevoie în momentul de față.

      Parfumul său neschimbat îmi invadează nările,   iar odată cu el, amintirile îmi invadează mintea. Mi-a fost dor să-i simt parfumul, să-i aud bătăile inimii, să-l simt aproape. Acesta ezită puțin, însă după câteva secunde simt cum brațele sale puternice îmi strâng corpul firav cu atâta dorință și dor de parcă n-ar mai vrea să-mi dea drumul vreodată.

      -Măi, măi, măi..

      O voce răgușită mă face să tresar din nou, făcându-mă să mă retrag din îmbrățișarea după care am tânjit atâția ani. Privesc confuză spre intrare, și văd un bărbat înalt, cărunt, cu ochi mici si verzi. Este îmbrăcat într-un costum gri, și se apropie de noi încet, cu mâinile la spate, precum un profesor in timpul unei evaluări.

      În următorul moment, în clădire își fac apariția și Kassie, Dwen, Dean și Matias  alături de o grămadă de bărbați înarmați cu cagule negre, care îi smâcesc fără voia lor spre aproprierea noastră.

      -Datoria, James.

      -Aaron, știi foarte bine..

      -Louis, știu foarte bine cât de bine vă merge cu banii, îmi vreau datoria.

      -Asta..sau o s-o plătești cu sânge.. —spune bărbatul din fața noastră, apropiindu-se încet, din ce in ce mai tare.

      Stau în spatele lui Louis, strângându-i mâna, inima îmi bate atât de tare încât am impresia că îmi va sării din piept. Oare unde sunt forțele speciale?

      -Oh.. nu e și tânăra Jessica aici, m-aș fi bucurat să văd că s-a reunit familia—spune și se întoarce cu spatele la noi, făcându-i intrarea unui bărbat cărunt, înalt cu umeri lați. Acesta zâmbește când îl observă pe Louis, care privea încruntat.