-Te rog, lasa-ma in pace! Lasa-ma sa-mi traiesc viata!
-Esti deja moarta...
Draja jurnalule,
De ce nu ma lasa in pace? Il implor...Il implor mereu...El tace.Tace si se uita la mine ranjind.Daca ii spun sa ma omoare el zice ca sunt deja moarta. Tace toata ziua, dar atunci cand vreau sa dorm imi da cele mai groaznice cosmaruri.
Daca vreau sa ma sinucid, el imi ia lama din mana si ma priveste.Ce am facut sa merit asta, juralule?Chiar acum sta langa mine si rade...Acel ras care imi bantuie gandurile, visele, viata...Cand il privest in ochi vad atata suferinta...Oare el chiar sufera? Oare este suferinta mea reflectata in sufletul lui?
Parintii mei vor sa ma trimita trimita la Ospiciu.Nu sunt nebuna! Sunt terifiata si speriata...dar nu nebuna.El...el ma facut asa...''
Am inchis jurnalul si am luat in mana un pumn de somnifere. El nu stia la ce sa se astepte. El stie doar modurile de a muri care iti aduc suferinta. Am inghitit pastilele, una cate una. Isi faceau efectul. Ultima imagine pe care am vazut-o a fost cea a paramedicilor. Era prea tarziu.
Totul s-a intunecat in jurul meu. Eram legata in lanturile mortii si il vedeam doar pe El. Mi-am plecat capul, dar el s-a apropiat de mine si mi-a ridicat barbia cu doua degete. Vedeam iar suferinta in ochii lui...Nu era suferinta mea. Ma privea cu o expresie trista in ochi.El...The Evil Clown...
