Astazi asistentele ne-au dus pe toti in curtea ospiciului. Atunci, o fata a venit la mine.
-Un clovn malefic? Ce tare!
El radea...Stia ca il poate vedea. Multi pot, dar nu multi spun. Am ramas uimita.
-Eu sunt Carrie.Tu?a spus aceasta vesela.
-Amber...Cuma ai ajuns aici?La mine e evident...
-Iti voi spune altadata.Apropo...Sa te porti frumos in preajma asistentelor, altfel te inchid la subsol cu lumina inchisa oa gasesti cheia. E groaznic acolo...
El doar zambea in continoare.Dar nu era acel zambet malefic pe care il vedeam in fiecare zi, noapte, gand...Era un zambet prietenos...Era o personalitate a lui pe care nu o cunosteam. Eu i-am facut asta?
-Toata lumea inauntru!
M-am dus inapoi in camera mea si m-am intins pe pat. El ma privea fara expresie. Privirea lui trecea prin mine ca un clont. Oare la ce se gandeste? Ce se intampla cu el? S-a schimbat?
Mi s-a dat un bloc de desen si un creion. Am inceput sa-l desenez pe El. Nu ma mai teroriza si nu-mi mai bantuia visele.Ce se intampla cu El? Am terminat desenul exanct cand Jake a deschis usa.
-Ce ai desenat?
Nu vroiam sa afle de El. Am strans desenul la piept refuzand sa i-l dau. Mi-am desenat lumea...El a fost lumea mea timp de 17 ani...17 ani de teroare...
-Nu plec de aici pana nu imi arati desenul.
Am privit desenul cateva minute, apoi i l-am intins. S-a uitat prelung la el apoi mi l-a dat inapoi.
-De acum, vreau sa desenezi toate cosmarurile tale. Absolut tot ce vezi.
Am sa-l desenez pe El...The Evil Clown...
